Se afișează postările cu eticheta flori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta flori. Afișați toate postările

15/11/2026

Ultima treaptă spre lumină: Focul


Niciodată același.
o capcană de fier și smoală,
un infern aprins de nepăsare,
de strigătul stins în apă rece.
 
Un foc al orbirii și al trădării
mistuie
fără să întrebe marea
într-un rug
 
lasă în urmă tăceri impuse
flori smulse din mâini
infernul
când alții decid sfârșitul în locul tău
 
același foc
aceeași răceală
durerea sub pază
 
Bosfor o torță uriașă
în mijlocul morții
trei flori
 
un foc al luminii și al libertății –
cel pe care îl alegi singur
 
un foc preschimbând trupul în ceva atât de ușor
încât marea îl poartă fără efort
de la țărmul Neptunului spre infinit
 
un foc
nici zgomot
nici fast
nici povară
 
o alegere curată
o dezbrăcare tăcută de lut
fără povara unei pietre reci
deasupra

doar cenușă

una – ca o rană neînchisă
cealaltă – pe val
la Neptun
ca o scrisoare trimisă în larg
 
acolo unde nimeni nu mai poate smulge nimic nimănui.
 
Eli Gîlcescu
15 nov. 1979 – 15 nov. 2026

Noiembrie într-un infern


Sunt tragedii care nu se sting niciodată. Astăzi se împlinesc 47 de ani de la dimineața de 15 noiembrie 1979, când petrolierul românesc „Independența” a fost lovit în Bosfor și transformat într-un infern.
42 de oameni au pierit atunci. Pentru 11 dintre ei, marea nu și-a mai dat niciodată trupurile înapoi. În urma lor au rămas copii care au crescut fără tați și părinți care au îmbătrânit fără să aibă măcar un mormânt la care să plângă sau să pună o floare.
„Focul venea după mine. Îmi încălzea ceafa”, își amintește Ioan Gomboșanu, singur membru al echipajului care mai trăiește astăzi. A înotat trei kilometri în apa rece ca gheața ca să scape cu viață. A scăpat ca prin minune. Pe unul dintre colegi l-a putut recunoaște numai după catarama curelei.
În România, Securitatea a cenzurat știrea.
Când a ajuns în țară, soția lui Ioan Gomboșanu îl aștepta cu trei flori – câte una pentru fiecare dintre supraviețuitori.
„Un securist i le-a smuls și le-a aruncat. A zis că „nu e voie cu sentimente”, își amintește domnul Gomboșanu.
Fie ca cei care au pierit se odihnească în pace și urmașii lor să-și găsească alinarea!

EG