Niciodată același.
o capcană de fier și smoală,
un infern aprins de nepăsare,
de strigătul stins în apă rece.
Un foc al orbirii
și al trădării
mistuie
fără să întrebe marea
într-un rug
lasă în urmă tăceri
impuse
flori smulse din mâini
infernul
când alții decid sfârșitul în locul tău
același foc
aceeași răceală
durerea sub pază
Bosfor o torță
uriașă
în mijlocul morții
trei flori
un foc al luminii
și al libertății –
cel pe care îl alegi singur
un foc preschimbând trupul în ceva atât de ușor
încât marea îl poartă fără efort
de la țărmul Neptunului spre infinit
un foc
nici zgomot
nici fast
nici povară
o alegere curată
o dezbrăcare tăcută de lut
fără povara unei pietre reci
deasupra
o capcană de fier și smoală,
un infern aprins de nepăsare,
de strigătul stins în apă rece.
mistuie
fără să întrebe marea
într-un rug
flori smulse din mâini
infernul
când alții decid sfârșitul în locul tău
aceeași răceală
durerea sub pază
în mijlocul morții
trei flori
cel pe care îl alegi singur
un foc preschimbând trupul în ceva atât de ușor
încât marea îl poartă fără efort
de la țărmul Neptunului spre infinit
nici zgomot
nici fast
nici povară
o dezbrăcare tăcută de lut
fără povara unei pietre reci
deasupra
doar cenușă
una – ca o rană neînchisă
cealaltă – pe val
la Neptun
ca o scrisoare trimisă în larg
15 nov. 1979 – 15 nov. 2026