Se afișează postările cu eticheta RIP George Mihalcea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta RIP George Mihalcea. Afișați toate postările

03/01/2022

Tatăl meu era meşter de săbii

Alexandra Mihalcea 


(George Mihalcea, 13.03.1954 - 2.01.2020)

 

Tatăl meu era meşter de săbii

Mama mea preoteasă-ntr-un han

Fraţii mei amurgeau pe corăbii

Iar eu nu ştiu pe unde eram.

 

Tatăl meu a plecat într-o noapte

Nu vânduse nimic acel an

Mama mea a rămas mai departe

Preoteasă la veselul han.

 

Semănam pe atunci cu vioara

Unui biet lăutar şchiop şi slut

Beţi drumeţi întrebau cine-i tata

De-am ieşit aşa prost, aşa mut.

 

Atunci eu m-ascundeam într-o şură

Şi pe cinstea mea bine era

Când venea Miriam şi prin semne

Mă făcea să-nţeleg ce-şi dorea.

 

Numai noaptea mai ştie sa tacă

Şi să cânte precum Miriam

La-nceput de poveste cu lună,

Când veneam şi plecam şi veneam.

 

Astfel dar perindai anii tineri

Până când într-o zi m-am tot dus

Cu un ochi devorând răsăritul

Cu un altu-ndreptat spre apus.

 

Legănare de drum unde-i poarta?

Tot mergând am ajuns şi eu drum

Te mai văd Miriam unduindu-ţi

Boiu-nalt cu mireasmă de fum.

 

Sunt acum mare meşter de săbii

Preoteasă nevasta-ntr-un han

Fiii mei amurgesc pe corăbii

Şi nimic n-am vândut acest an.


02/01/2020

Tăceri cu dinți otrăvitori


RIP  GEORGE MIHALCEA

din trupul tău ademenind ninsori
ce-aduc plecarea
și Neînceputul
se nasc tăceri cu dinți otrăvitori
și mă nasc eu de-acum necunoscutul

care a inventat o mare grea
de strigăte-așternute peste tine
când dintr-un ochi cu uitătură rea
țâșnea spre noi un freamăt de jivine

amurg de sâni și coapse fumegând
sub mâna mea cea devenită gheară
înfiptă în cenușa unui gând
că Mâinele se va numi Aseară

pe toate astea ni le-am scris pe frunți
lăsate-n gaj la munți de pietate
spre care-acum nu mai există punți
ci doar recife de celenterate

de unde vine un noian de spori
tăind ciozvârta noastră de mirare
că ne desfacem de atâtea ori
în părți egale de cutremurare

sunt eu prea greu sunt mările prea mici
mă-ntreb când cazi și nu te mai ridici