Erori și acțiuni neconforme

Medicul chirurg Dan Grigorescu, șeful Secției de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Brașov, îi cere demisia președintelui Colegiului Medicilor, Gheorghe Borcean, "la 10 zile de la comunicatul (acum dovedit ca fiind într-adevăr) nerușinat, conceput și semnat personal de cel care ocupă funcția de președinte al Colegiului Medicilor, cu privire la situația dramatică de la Spitalul Floreasca".

Medicul brașovean se întreabă și dacă "E normal ca o instituție colegială (și, implicit, toți membrii ei!) să fie implicată într-o situație controversată, doar pentru ca președintele ei să-și sprijine oficial un prieten? Nu e! Indiferent cât de nedrepte ar fi niște acuzații, el (Borcean) putea să îl mângâie pe creștet cât de mult dorea pe colegul simpatizat, însă doar în mediu privat. Instituțional, în schimb, Borcean trebuia să se comporte nu doar echidistant, ci (chiar mai mult!) distant în raport cu o situație care, vrând-nevrând, ajungea să fie analizată/judecată și de către Colegiul Medicilor. Păi cum să mai aibă și cea mai mică urmă de credibilitate concluziile rezultate dintr-o astfel de anchetă, mai ales dacă, pozitive fiind față de cel acuzat, ar confirma poziția exprimată "a priori" de către șeful Colegiului? Iată, așadar, că reacția explozivă a domnului Borcean (explicabilă fie individual doar din iubire ne/condiționată față de un coleg, fie medical în contextul unei anumite vârste vasculare), îi aduce prejudicii chiar celui căruia ar fi trebuit să-i folosească!"

Alina Neagu

Azi este despre un om bun. S-a prăpădit mult prea devreme.

In memoriam Ileana Gavrilă, Bucuresti, medic ORL-ist, decedata varsta de 53 de ani, acum 2 zile!!

Un om special, daca te gândești, fie si numai la faptul că si-a asumat venirea pe lume a nu mai puțin de 4 copii superbi, cu vârste si preocupări foarte diferite, de la medic rezident (cel mai mare), pana la școlar în clasa a II-a (cel mai mic)!
A lucrat pana in ultima clipa, asumandu-si burnout-ul!

Cand scriu această postare am sentimentul crunt al zădărniciei –povara implacabilă a inutilității – acesta este din pacate cuvântul!
Da, ma simt, privind chipul acestei doamne, colega noastra, prematur plecată dintre noi, ca fiind perfect inutilă în acțiunile noastre de recunoaștere a statutului corpului medical, al drepturilor noastre, ca medici!
Simt acum cu amărăciune că degeaba am incercat sa facem ceva, pe ea nu am putut să o salvăm.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc faptul că vinovăția asta cumplita nu e numai a mea. E a tuturor celor ce ne reprezinte profesia! Instutional vorbind!
Colegiul Medicilor din București, de peste un an asteptam sa publicati studiul de burnout.
Au murit de atunci 5 doctori. Patru în garda si unul de epuizare! Cati mai trebuie sa moara ca sa promovați conceptul? Sa opriți epuizarea ??
Colegiul Național Medicilor, ati cumparat sedii de 1. 000.000 euro, cati bani dati copiilor orfani ai medicilor ce sa isi continue viata la nivelul cumplit de acum, acela de a trăi fără de un părinte? Ce suma ati votat în AGA pentru ei? Ca părinții lor v-au platit sediul ala nenorocit de 617 mp, nu merita si copiii lor o fărâmă de recunoștință? De regret? De susținere?
Ma opresc aici cu comentariile vis a vis de Colegiu. Mi-e imposibil sa mai scriu acest cuvânt. In plus, azi este despre un om bun, ce s-a prăpădit mult prea devreme, care a învățat pe altii tot ce stia, un om generos ce nu merita această soartă!
Dumnezeu sa o odihnească în pace!

Livia David