Îmi amintesc de toate

august 2012

Mereu cu grabă, mereu nerăbdător. 

Se simțea cum e mai bine. Și pe toți i-a cuprins cu brațele largi și puternice. 

Bucuria întâlnirii, nimic mai mult să ceară în plus zilelor, anilor, aniversărilor

La primul concurs de poezie „Suflet românesc” – Poiana lui Mihai (august 2012), a câștigat un premiu. 

A urmat Trofeul Arta conversației, în cadrul evenimentului aniversar „Ileana Vulpescu și Infinitul iubirii”, desfășurat la Biblioteca Națională a României (17 mai 2013). 

Atunci l-am pomenit pe Ștefan Afrimescu. 

Nimeni nu se gândea la ce e mai rău. Îl vedeam zilnic cu câte o postare... apoi dintr-odată, viața a început să-l scuture, chiar să-l doboare, dar a răzbit. Iar poezia i-a devenit mai tristă ca de obicei.

17 mai 2013

A reînflorit în grupul Arta conversației și nu lăsa nicio îndoială că nu va fi întreținută de cititori fideli.

Doar sufletul tot mai obosit, ros de o boală lăuntrică, se retrăgea tot mai des... până găsea un divin remediu eternelor căderi, îngăduindu-și sieși și cititorilor și câte un amuzament inocent, fără să-l tulbure, cu același aer mărinimos. 

Nu mai era același. Sărea peste zile, săptămâni, luni, iar când apărea, făcea tot ce socotea că se cuvine pentru cititori, și pentru ceea ce iubea mai mult – poezia – după un ritual propriu, pătruns de discreție și bună-cuviință.

L-am invitat la evenimentul concurs „Zbor de vineri” 2022. 

S-a arătat bucuros și generos, ca de fiecare dată.

Cu toată promisiunea sa, Constantin își dădea seama de realitatea lucrurilor și nu se prea simțea la îndemână, 

pe măsură ce se îndepărta, într-un altfel de zbor, 

în rând cu heruvimii, sortit la veșnicii, 

și cu poarta larg deschisă la cerurile noi.

Drum lin, Constantin Cristescu!

Eli Gîlcescu

RIP Constantin Cristescu

 

Constantin Cristescu, poetul boem al Botoșaniului

Constantin Cristescu era cunoscut în cercurile literare ale Botoșaniului. El scria poezii, activând și în cenaclurile urbei.

 

A debutat cu poezie în anul 1974, în revista "Izvoare, din Câmpulung-Moldovenesc. A publicat poezie în Zori Noi, Clopotul, Gazeta de Botosani. A luat parte la înființarea zirului Atitudunea.

 

”Viaţa poate fi o călătorie”, spunea Constantin Cristescu într-un interviu.

Constantin Cristescu

Ileana Vulpescu și Constantin Cristescu

Visător uneori (cu capul în nori). Timid (cu poetesele tinere). Nu ştiu ce ştie despre vinuri (la nunta din satul lui pomeneşte doar de rachiu, prunul să trăiască). Eficient (la găsiri de rime). Violent (dacă-i iei căciula strămoşească). Înţelept (la transmiterea mesajului către urmaşii săi).

Profund (când scrie despre neam şi ţară). 

Gânditor (mai ales noaptea și în singurătate).
Cu simțul umorului (tot la nuntă-n sat pe timp de criză). Sarcastic (după nuntă, când îl întrebi cine-a mai fost în păpuşoi). Grijuliu (cu căciula primită de la strămoşi). Resemnat (după ce şi-a dat seama ce-a votat). Împlinit (ca orice bucovinean). Renăscut (după ce a intrat în „Arta conversaţiei”).

Fericit (că n-a prea albit). Misterios (doar în scris). Mistuit (de doruri multe, unele încă nespuse). Măgulit (când e intervievat de E.).

Iubitor de oameni, de artă, de neam și țară. (Nițu Constantin)

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

https://botosani24.ro/a-trecut-in-vesnicie-poetul-botosanean-constantin-cristescu-se-sting-incet-reflectoare-din-scena-vietii-mele-22224.html 

https://poeziaiubirii-artaconversatiei.blogspot.com/2012/09/cu-fiecare-lacrima-un-pas.html

https://poeziaiubirii-artaconversatiei.blogspot.com/2012/06/constantin-cristescu-file-de-poveste.html

https://botosani24.ro/a-trecut-in-vesnicie-poetul-botosanean-constantin-cristescu-se-sting-incet-reflectoare-din-scena-vietii-mele-22224.html