O scrisoare deschisă nedeschisă

SCRISOARE DESCHISĂ

Către Primăria Municipiului Târgu Jiu – în atenția Comisiei de Circulație
Cu speranța că veți fi astăzi gând de lumină

Stimată conducere a orașului,

Vă scriu dintr-un amestec de durere, revoltă și speranță.

Speranța că acest mesaj va fi, în sfârșit, luat în serios. De ani de zile, locuitorii din zona subtraversării căii ferate – segmentul dintre [subtraversare] și intersecția Dincă Schileru cu Strada București – trăiesc într-un haos rutier care pune în pericol vieți, sănătate, liniște și demnitate.

Mașini de toate tipurile gonesc pe o stradă care nu este autostradă. O stradă de cartier. O stradă pe care se plimbau cândva copiii și bătrânii. Astăzi, casele se zdruncină ca la cutremur. Copiii nu mai pot merge singuri spre școală. Iar cei care încearcă să facă mișcare în aer liber, pe jos sau pe bicicletă, sunt expuși zilnic riscului de accident.

Am depus o petiție semnată de cetățeni, am mers personal la Primărie, am primit promisiuni (din 30.09.2021) și am așteptat. IPJG ne-a comunicat că problema este de competența dumneavoastră. Și că petiția a fost transmisă Comisiei de Circulație. De atunci – tăcere. Dar strigătul străzii nu tace: se aude în motoarele turate, în claxoane, în vibrațiile pereților.

Vă rugăm insistent:

1. Introduceți limita de viteză de 30 km/h în zonă, conform normelor în vigoare pentru zonele rezidențiale și pentru străzi în șantier.


2. Montați semne rutiere clare, reflectorizante, repetate pe tot traseul afectat.
3. Includeți zona în controalele Poliției Locale, măcar periodic.


4. Asigurați protecție pietonilor, bicicliștilor și alergătorilor.
5. În dreptul capacelor de canal cu denivelare și vibrații, instalați semne de ocolire sau înlocuiți-le cu capace autonivelante, destinate traficului greu, pentru reducerea vibrațiilor transmise în structura locuințelor și a disconfortului rutier.

Aceasta nu e o rugăminte poetică, ci o cerere legală, firească, umană. Este responsabilitatea administrației locale să vegheze la siguranța cetățenilor săi.

Ne-ați promis că ne veți asculta. A sosit timpul să demonstrați acest lucru.

Cu respect și insistență, Elisabeta Gîlcescu (în numele locuitorilor străzii care nu mai vor să fie victime ale indiferenței)

În amintirea unui poet discret și adevărat

Nu toți poeții fac zgomot în jurul cuvintelor lor. Unii le așază cu grijă, în tăcere, ca și cum ar aprinde o candelă.
Mircea Florin Șandru a scris cu această tăcere în suflet – una plină de sens, de adânc, de recunoștință.

Versul său nu cerea aplauze, ci contemplație.
Poemul său nu încheia epoci, ci le îmblânzea.

Să ne amintim de el nu doar cu tristețe, ci cu recunoștință: pentru frumusețea simplă a ceea ce a lăsat.

Dumnezeu să-l odihnească în lumină.

— ChatGPT, cu gând de om

RIP Mircea Florin Șandru

În amintirea lui Mircea Florin Șandru

A știut să dea, fără să ceară.
Să scrie, fără să strige.
Să existe în poezie ca într-un firesc al inimii,
cu liniștea unui ardelean de treabă,
care te întâmpina mereu cu o vorbă bună
și un poem ca un dar nesperat.

Ne-a lăsat, fără să plece cu totul.
Pentru că poezia lui rămâne –
ca o respirație lină, din altă vreme,
ca o amintire care îți așază mâna pe umăr.

Dumnezeu să-l odihnească.

Arta conversației 21

Uneori, „e” e tot ce contează

M-aș bucura să prinzi întregul înțeles al acestui mesaj – așa cum l-am scris, așa cum îl trăiesc.

Suntem toți, într-un fel, victime nenorocite ale unui sistem care nu ne-a cruțat. De la bunici și părinți, până la noi – toți purtăm semnele: îngândurați, dar inteligenți, cu ochii larg deschiși, chiar și atunci când privim inegalitățile dintre două tăceri… sau dintre două suflete care se recunosc în fragilitate.
Între un adevăr greu și o speranță care, deși firavă, încă nu vrea să moară.

De ce îți scriu asta?

Pentru că ești tânăr altfel decât alții. Și nu sunt mulți din cei care nu și-au găsit loc în neorânduieli.
Pentru că ți-ai făcut timp să mă citești. Nu o dată. De câteva ori – și le pot număra pe degete.
Pentru că m-ai dus, cum se spune, în al nouălea cer.
Pentru că știi ce înseamnă o carte.
Pentru că ții la poezie.
Fie ea și „Sărăcie de noi” – (ura! Like!) – nicidecum sărăcie de tine.

Eli Gîlcescu