Continuă proliferarea mitologiilor de două parale, a "jurnalelor" și memoriilor "de sertar" din care aflăm de drame, tragedii și acte de curaj care nu s-au întâmplat niciodată. Admirația dă în clocot, aplauzele devin asurzitoare, impostura ne salută printr-un zâmbet suav.
În schimb, uităm deseori de oameni care au riscat enorm într-o vreme plină de lașități. Unul dintre acești oameni exemplari este Vasile Gogea. Decența lui încurajează parcă gimnastica vinovată a uitărilor bine calculate, a deturnării atenției - dinspre centrul de foc spre marginea confortabilă.
Înainte de Timișoara a fost Brașovul. Înainte și după acte de curaj care nu s-au întâmplat niciodată, altele chiar s-au întâmplat. (Dorin Tudoran)
Dorin Tudoran despre „Virgile” alias Vasile Gogea
Lumea, dar și noi, românii, am aflat mai repede și mai complet ce s-a întîmplat pe 15 Noiembrie 1987 la Brașov grație unui jurnalist francez curajos și ingenios, care a sosit ca turist la Poiana Brașov la cîteva săptămîni după eveniment, cînd Brașovul era un oraș sub ocuația trupelor de represiune ale regimului. La întoarcerea la Paris, Michel Labro a publict în L’Événement du Jeudi un amplu fotoreportaj despre eveniment orașul ocupat Brașov. Articolul a fost preluat de presa din întreaga lume, inclusiv la Europe Liberă, unde l-am putut aculta și noi, românii. Dar articolul n-ar fi putut ieși atît de complet dacă jurnalistul nu ar fi reușit să ia legătura cu „Virgile”, un scriitor brașovean. Pe 28 decembrie 1989, după izbucnirea Revoluției, într-un alt articol, jurnalistul avea să dezvăluie identitatea reală a lui „Virgile”, este prietenul nostru scriitorul Vasile Gogea… Dorin Tudoran reconstituie acest „fragment de trecut”, unul din puținele fragmente de demnitate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu