Predicții și ghicitori

Mihai ȘORA 

Ne proiectăm în victoria luminoasă din Republica Moldova, dar victoria aceasta nu este a noastră. Transferul de aspirații scoate la iveală tocmai neputințele, lipsa de anvergură a politicienilor români, mediocritatea în care băltesc, luptele fratricide și sterile care ne parazitează și speranțele, și viitorul. Judecând după vlăguiala din parlamentul României, sunt șanse ca, peste patru ani, să fim în exact același punct al neroziei, să ducem în spinare aceleași frustrări și să ne închidem în aceleași încruntări pe care le trăim de ani de zile. Ca un blestem reiterat la infinit… – și nu trebuie să fii un om religios pentru a vedea în repetiția acestui tipar o predispoziție destinală, urgia unei afuriseli istorice. Dar, mai ales, sunt șanse ca, peste patru ani, să ne uităm la Republica Moldova cum ne uităm astăzi la Elveția. Izbutind să reformeze instituțiile statului, să le scuture de corupți, de politruci, de sclavii Moscovei, reparând tot ce este defect în mecanismele juridice, întărind legăturile cu Uniunea Europeană și evacuând la periferie naționalisme deșănțate, reflexe autoritare, imoralități declinate în fel și chip, Moldova nu doar se va revigora înaintea noastră, dar ne va da o admirabilă lecție de democrație și, odată cu ea, ne va aplica o palmă greu de ignorat.

Nu vreau să fiu Tata Omidul, deci nu voi insista mai mult în predicții și ghicitori, însă iau în serios schimbările de la Chișinău (cum le-am luat în serios și pe cele de la București, în decembrie 2020), dintr-un incurabil optimism, fără doar și poate.