Prietenii care nu mor

Florin Piersic

· 

Vi s-a intamplat vreodata sa primiti un telefon si cel de la celalalt aparat sa va spuna ca a plecat din lumea asta o persoana draga? In dimineata asta, eu am raspuns, cu o strangere de inima, asa, ca o presimtire. Aud vorbele care mi se spun, dar parca mintea mea refuza sa le inteleaga, le respinge ca pe o greseala enorma, de parca asa ar putea sa le anuleze, sa dea timpul inapoi si iar inainte reparand eroarea destinului. Dar nu se intampla asa si incep sa inteleg ca Florina Cercel, buna si iubita mea partenera, nu mai este. Cum adica? Asa ceva nu se poate?! Doar acum patru zile am vorbit la telefon. La Cluj, cu doua luni in urma, o aplaudam din loja in piesa in care cu multi ani in urma eram parteneri pe scena Nationalului bucurestean,” Gaitele” lui Alexandru Chiritescu. O viata am fost parteneri de teatru. Sub bagheta regizorului Alexandru Tocilescu, pe platoul televiziunii romane, in anii din urma am jucat in “Ultima Halta spre paradis”. Doamne, ce fericita a fost sa fim iar impreuna! Si in toata aceasta viata, nu trecea saptamana fara sa imi scrie mesaje, unele din cele mai frumoase pe care le primeam. Ce vreti?! Frati de zodie si de nume. Ea era nascuta pe 28 ianuarie, eu pe 27. O zi ne despartea, dar ne sarbatoream impreuna, chiar daca uneori de la distanta. Vedeti voi, cei care cititi aceste randuri? Sunt prietenii care nu mor niciodata pe care nici timpul, nici distantele nu le altereaza. Florina Cercel m-a iubt. Ca partener si ca prieten. Si eu pe ea in egala masura. Te plang scumpa mea Florina.Imi vei lipsi teribil!
Cu sufletul indoliat, al tau Florin.