E una din zilele când nu am putut să deschid calculatorul. Acum, nu pot
să-l închid. Trebuia să ne întâlnim. Ne-am făcut atâtea planuri.
Și acum? Viața mi se pare tot mai strâmbă, tot mai puțină, tot mai
neprețuită.
Preagrăbită.
Fără o
strângere de mână.
Nu
zgomotul uitării ar fi atât de mare, ci preaplinul amintirilor.
Cu glasul
meu le voi chema, de le-ai auzi.
Doar șezi
în ascultare, cu pace.
Amin!
Eli
Gîlcescu
La naiba cu moartea.
RăspundețiȘtergereAstăzi e o zi pentru îndrăgostiți.
Tu te-ai oprit să cauți un loc
unde să ne ascundem departe de lume.
Eli Gîlcescu
Îmi aduc aminte de vorbele ei. Îmi spunea cu tristețe că simte cât de urâți sufletește suntem.
RăspundețiȘtergereDe atunci și sufletul meu s-a frânt. Și se frânge tot câte puțin cu fiecare plecare. Și ce greu îmi vine să vorbesc despre ea.
Ne întâlneam rar, dar de fiecare dată poezia i se citea pe chip. Nu era vorba de ceasul plecării. Aveam multe proiecte, multe de povestit.
Tare aș fi vrut să rămânem în aceeași stare de spirit.
Draga mea Georgiana,
Sunt sigură că mă vei înțelege fi cu gândul alături de voi.
Mă voi ruga pentru liniștea mamei tale.
Dar fii sigură, dacă nu mai aud poezia ei, voi încerca să-i răsplătesc prietenia cu care m-a înconjurat, în felul meu. Scriind amintiri despre noi.
Te îmbrățișez,
Eli Gîlcescu