02/02/2019

Jigniţi, hărţuiţi, ameninţaţi, mai nou și înjunghiaţi!


Mihaela Visinoiu se simte sătulă până peste cap.
2 februarie. Prima noapte de vacanţă. În alte condiţii aș fi dormit liniștită. De câteva nopţi nu pot. În noaptea aceasta îmi plâng durerea, neputinţa, dezamăgirea, furia, revolta.
Înţelegem că Măria Sa, Elevul, este stăpânul nostru și ca Înălţimea Sa, Părintele, face legea în școală. Nu-i problemă, am înţeles asta! Am înţeles și că acolo unde statul nu are, este de datoria noastră, a profesorilor, să aducem de acasă, că na! dacă ne iubim meseria...Știm, doamnă Ministru că sunteţi în slujba elevilor și a părinţilor. Și noi suntem tot în slujba lor. Dar  Sau noi nu suntem buni decât atunci când vine despre datorii și obligaţii?
Ne-aţi cocoșat cu tot felul de proceduri (cred că la noi în școală există procedură și pentru mersul la toaletă), dosare de comisii, portofolii, statistici, rapoarte, hârtii peste hârtii. Tone. Inutile, părerea mea. Le-am făcut totuși. Facem și pe paznicii în timpul serviciului pe școală, expunându-ne la tot felul de situaţii neplăcute, facem și pe însoţitorii elevilor în spitale, facem și triaj la poarta școlii. Le facem, doamnă ministru pe toate. Și mai ce? Și până când?
Joi, pe 31 ianuarie, am avut consiliu profesoral. Toţi suntem șocaţi și traumatizaţi de ce am trăit alături de colega noastră. Mă așteptam să vină cineva să ne spună că ceea ce s-a întâmplat este un semnal de alarmă. Că au înţeles că nu în această direcţie trebuia să se îndrepte școala românească. Că vor lua măsuri. Că da, elevii și părinţii au drepturi, cum și noi, profesorii avem dreptul la viaţă măcar. Dar ce să vezi? Nimeni. Nimeni nu are nimic să ne spună.
Nu tu primar, lider de sindicat, ministru, nimic! Ba mai mult, noi, școala, trebuie să venim cu alte măsuri de siguranţă. Cum? Triaj la poarta. Adică acum nici măcar să nu mai urce în cancelarie după noi. Să ne mătrășească direct la poartă. De râsul curcilor!
V-aţi învăţat să interveniţi prompt numai când vine vorba despre nemulţumiri ale elevilor și părinţilor. Pentru noi, profesorii, cine să intervină??? Noi putem și trebuie să ne facem datoria și când suntem  jigniţi, hărţuiţi, ameninţaţi, mai nou și înjunghiaţi! Spre clasă! Cu o mână pe rană, alta pe catalog. 
Colegiul Național „Spiru Haret“ Ploiești

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu