Dacă stai să le asculți argumentele celor care vor să plece, constați că mai supărătoare decât deciziile politicienilor sunt micile mizerii ale vieții de român: aberațiile considerate normale, negrul devenit alb, prostul clasei cocoțat pe catedră de unde dă lecții de patriotism, falimentul serviciilor sociale, penetrate de corupție și de clientelism politic. Școli dotate din banii părinților, spitale mizerabile, servicii publice execrabile, funcționari aroganți precum statul pe care-l deservesc, lipsa drumurilor, a parcurilor, a spațiilor comunitare -- sunt tot atâtea motive personale de emigrare. Lor li se adaugă lipsa cumplită de igienă a societății în ansamblu: agresivitatea, înjurătura, bormașina de la 7 dimineața, aruncatul gunoiului în fața porții sau pe stradă, peste care tronează ca un neg pe obraz sfânta șpagă pe care trebuie să o dai peste tot.
Iar dacă cineva îi acuză pe acești noi „fugiți” de lipsă de patriotism ar greși: poți să-ți iubești țara și muncind cinstit și plătindu-ți taxele, fără a te sui pe masă urlând din toți bojocii „Noi suntem români”. Dragostea de țară este și dragostea față de copiii tăi, pe care să-i crești în cinste, bună cuviință și corectitudine (inclusiv gramaticală), în spiritul respectării legii și regulilor.
Prin urmare, oamenii aceștia fug de România pentru puțină civilizație, pentru ei și pentru copiii lor. Plecarea lor poate fi o soluție individuală de înțeles, dar reprezintă și un eșec. Este eșecul generației de 40 de ani, muncitoare și educate, de a-și face o viață mai bună nu doar pentru ea însăși, ci și pentru cei din jur. Este eșecul de a construi civilizația aici, acasă. Este eșecul oamenilor capabili să se descurce singuri de a construi o alternativă civilă, care să-și impună regulile și modul de viață în fața unui stat de la care am văzut că nu are rost să aștepți nimic bun. Este eșecul de a construi spiritul comunitar, ața care ține țesătura socială împreună. Cu fiecare om capabil care pleacă, România se deșiră puțin câte puțin. Fiecare salvare individuală este eșec colectiv.
Inutil de spus că statul acesta, reprezentat de actuala guvernare, nu va face nimic să oprească exodul, ba, mai mult, îl va încuraja tacit. Conducătorilor acestei țări le trebuie o țară mare, cu un popor mic. Cât de mic? Cam vreo 3 milioane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu