Am fost nevoită să ascult și să fac știri de la ședința din Parlament. M-au revoltat discursurile mincinoase și ipocrite ale Puterii și Opoziției. La ora 20 am plecat din redacție. A fost prima dată, după seara în care am fost bătută și tâlhărită, când m-a prins noaptea pe drum. Spaima pe care am trăit-o tot drumul, teama că nu voi ajunge acasă fără să fiu atacată mi-a accentuat revolta. Pe niciun politician nu l-am auzit preocupat de siguranța cetățeanului. Nu am văzut în niciun program de guvernare un cuvânt despre încercarea de a gestiona fenomenul infracțional, care are o amploare nebănuită, de a controla cauzele care îl generează: drogurile, alcoolul, sălile de jocuri și nemunca.
De când mi s-a întâmplat nenorocirea, am auzit o mulțime de povești ale celor care au trecut prin asta. Mulți nu au reacționat pentru că nu au încredere în Stat. În acel Stat care, prin legea fundamentală, este obligat să ne apere. Și nu mă refer doar la polițiști. Un rol important îl are legiuitorul. Un rol important îl avem noi, presa. Noi, care în goana după senzații, am demonizat tot ce mergea cât de cât bine în țară. Și un rol important îl avem noi, cu toții. Pentru că cei care sunt avizi de știri senzaționale fac trafic. Și traficul înseamnă bani.
Încerc să nu fiu nici patetică, nici populistă și, sub nicio formă, să fac jocurile cuiva. Sunt speriată și îngrozită. Vreau să mă simt în siguranță. Vreau că nepoatele mele, toți copiii, să aibă un altfel de viitor. Eu, care am fost o tolerantă, am devenit o radicală. Este inadmisibil să ne lăsăm terorizați de niște jeguri, lichele, mizerabili care nu aduc societății niciun beneficiu. Nici unul. Se pot face milioane de programe de reeducare. Nici unul nu va deveni om. În schimb, fiecare dintre noi putem deveni o țintă pentru ei. Fiecare. Oricât de bogat, inteligent și sănătos ar fi.
De când mi s-a întâmplat nenorocirea, am auzit o mulțime de povești ale celor care au trecut prin asta. Mulți nu au reacționat pentru că nu au încredere în Stat. În acel Stat care, prin legea fundamentală, este obligat să ne apere. Și nu mă refer doar la polițiști. Un rol important îl are legiuitorul. Un rol important îl avem noi, presa. Noi, care în goana după senzații, am demonizat tot ce mergea cât de cât bine în țară. Și un rol important îl avem noi, cu toții. Pentru că cei care sunt avizi de știri senzaționale fac trafic. Și traficul înseamnă bani.
Încerc să nu fiu nici patetică, nici populistă și, sub nicio formă, să fac jocurile cuiva. Sunt speriată și îngrozită. Vreau să mă simt în siguranță. Vreau că nepoatele mele, toți copiii, să aibă un altfel de viitor. Eu, care am fost o tolerantă, am devenit o radicală. Este inadmisibil să ne lăsăm terorizați de niște jeguri, lichele, mizerabili care nu aduc societății niciun beneficiu. Nici unul. Se pot face milioane de programe de reeducare. Nici unul nu va deveni om. În schimb, fiecare dintre noi putem deveni o țintă pentru ei. Fiecare. Oricât de bogat, inteligent și sănătos ar fi.
Atâta vreme cât va exista, din pricina legilor şi a moravurilor, un blestem social care creează în chip artificial, în plină civilizaţie, adevărate iaduri, agravând cu o fatalitate omenească destinul, care e de esenţă divină; atâta vreme cât cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea întunericului, nu vor fi rezolvate; atâta vreme cât, în anumite pături, constrângerile sociale vor fi cu putinţă; atâta vreme cât pe Pământ vor dăinui ignoranţa şi mizeria, cărţi de felul celei de faţă nu vor fi zadarnice.
RăspundețiȘtergereVictor Hugo despre romanul „Mizerabilii”