Jumătate din populația României e tristă și frustrată că există cealaltăjumătate. Cea mai mare parte a
energiei vitale se pierde în acest proces. Uzinele producătoare de ură și dispreț din sufletul fiecăruia consumă aproape tot suflul zilnic. Cea mai
mare parte din minereul de creativitate aflat pe-aici umple furnalele din care
ies toate cimiliturile, bancurile, caterincile, miștourile, acuzele,
înjurăturile, blestemele pe care le proiectăm în aerul nostru încărcat, la
adresa „ălorlalți“. Fiecare, în funcție de jumătatea din care face parte. E
atîta forță consumată în procesul de a-i urî pe „ăilalți“, încît ai
senzația că se ia curentul electric după ce ne-njurăm, că orașele rămîn în
beznă, că s-a consumat tot și că s-a pustiit orice formă de viață. Ne urîm atît
de mult și ne bucurăm de insuccesul celorlalți, încît fiecare seară ne găsește
obosiți, rupți de oase, sleiți complet de jugul ăsta al dușmăniei, la care
tragem zilnic. Asta ca să ne trezim dimineața și, cu chiu, cu vai, să ne
recompunem entuziasmul cu care plecăm la o nouă zi de ură și dispreț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu