Am urmat eu. «Dumneata,tovarășe Sîrbu, vei scrie un articol contra lui Lucian Blaga. Un articol
tare, dărâmător...» Am încercat să scap prin tangentă. «Pot să scriu nu unul,
ci o sută de articole despre sistemul lui Blaga. Pot chiar să-i critic anumite
poziții, dar…» Iar el mi-a replicat: «Nu ne interesează acum sistemul lui
filosofic. Noi îți cerem un articol prin care să-l demaști, să-l compromiți ca
om, ca bărbat, ca cetățean…» «Cum?», am întrebat eu fierbând. «De pildă, poți
să afirmi că face baie gol, împreună cu fiica sa nubilă…» Mă apropiam de
explozie și el vedea asta. Mă bâlbâiam: «Cum să fac așa ceva? Blaga mă iubește,
Blaga m-a ajutat, îi datorez enorm…». Îmi sări în ajutor: «Te înțeleg. Dacă nu
vrei să scrii despre Blaga, nu ai decât să scrii despre Liviu Rusu. Și el are
fete».
După aceste cuvinte, am țipat:
«Refuz! Refuz categoric!» și am ieșit din bancă. «Atitudinea dumitale, tovarășe
Sîrbu, nu este marxistă!», strigă bietul inchizitor. «Poate că nu este
marxistă, am strigat și eu, dar este în orice caz morală!» Și am ieșit trântind
foarte tare ușa“.
Cum a reacționat Blaga? În
acei ani, filosoful avea obiceiul de a pleca spre casă, de la Bibliotecă,
împreună cu I.D. Sîrbu, care povestește despre aceste plimbări: „Mergea cu
capul în pământ, cu mâinile la spate, ca un înțelept oriental. Când avea,
ronțăia boabe de cafea prăjită (acesta a fost singurul «viciu» pe care i l-am
descoperit). Pe parcursul acestui drum, prin centrul Clujului, eu îi număram
poeții tineri, universitarii tineri, criticii tineri (și mai vârstnici), care,
văzându-l de departe, treceau discret pe celălalt trotuar. [Din frică, din
jenă, din minus respect – nu are importanță. Blaga zâmbea amar, dar vesel.
«Toți acești începători, îmi spunea, când se vor coace, vor simți nevoia să se
laude că mi-au fost contemporani.» «Nu cred, îi răspundeam, există pete de
conștiință ce nu se pot șterge!» «Ba da, află de la mine că orice rahat, după
ce se usucă, are dreptul să își scrie neapărat memoriile sale de
trandafir»...]”
De ce le-a fost teamă... n-au
scăpat: pe 28 decembrie 1949, la avizierul Facultății de Filosofie a apărut o
notă că următorii sunt destituiți din posturile lor: Lucian Blaga, D.D. Roșca,
Liviu Rusu și asistentul acestuia, Ion D. Sîrbu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu