Niște forme trapezoidale

Școala primară o face la Petrila. Primii patru ani de liceu, la Petroșani (1930-1934). Din lipsă de bani, însă, tatăl său îl scoate de la liceu și intră, pentru un an, ucenic la Atelierele Centrale Petroșani (A.C.P.). E prima ciocnire frontală cu realitatea. Necopt, nepriceput, ajuns într-un mediu în care nu se regăsea defel devine subiect al hazului fără umor. Peste ani, rememorează experiența: „Într-o vară, 1937 sau 1938, nu mai țin minte, m-a chemat unul din foștii colegi de ucenicie să vin la Ateliere, se plătește bine, o muncă socială. [...] Ne soseau de la turnătoria de fontă niște forme trapezoidale (ni se mai terminau, mereu mai mari și mai grele), de trebuiau să fie curățite de praful de turnătorie ca să fie aduse la arămit. [...] Nu era voie să rămână niciun fir de praf, de nisip, altfel arama nu se lipea. [...] Directorul A.C.P. venea însoțit de un popă mic și al dracului, controlau, amenințau, ne obligau să stăm până seara târziu. Sub un șopron. Periile de sârmă se toceau repede, domnul Lampe (care semăna leit cu fostul rege Ferdinand) era o bestie, zgârcit și la perii, și la cele trei calități de șmirghel. Degetele îmi erau zdrelite, aș fi plecat, dar nu puteam; nu se mai terminau trapezele acelea, popa cel mic venea și ne înjura mărunt într-o oltenească repezită, de neînțeles; eu și noaptea (mulți ani după aceea, mai ales când făceam febră) nu visam decât acele suprafețe aspre pe care trebuia să le curățăm, să le facem lună. Nimeni nu știa la ce servesc, nici nu se interesa. Prin 1966, trebuind eu să conduc un grup de tovarăși din teatrele est-germane la Târgu Jiu, arătându-le și explicându-le cam ce este și cevrea să fie Coloana Infinitului – deodată auzii bubuind în subconștientul meu: astea sunt trapezele mele, astea mi-au mâncat tinerețea, de ce nu ne-au spus? De ce nu ne-au explicat? Și popa ăla de ne înjura gorjenește era Brâncuși“.

Ion D. Sîrbu, disidentul care l-a inspirat pe Preda pentru ”Cel mai iubit dintre pământeni” | 

de Marius Cosmeanu, 21 octombrie 2017