13/03/2016

Când toate-s vechi, tot vechi rămân (3)

Păcat. 
Să-i vezi pe unii cum se prea „îndulcesc“ de bine, când alții se îmbulzesc, care mai de care, de partea unora, dar în dosuri,  de partea altora... și toți cu ifose de lăudători, de șușotitori, de milogitori și lingușitori, în forfotă pe unde ar pica mai repede avantajele, făcând pe grozavii, punând la cale servicii dărâmate de bătrânețe, cu cei care și-au dictat istorii critice cu nume alese de mirosul îmbietor și slugarnic, adulmecat,  în dosul așa zisei valori – fațadă pompoasă, excluzând adevăratele valori ale literaturii.
Iar pentru cei care au aderat la un sistem de ajutor social, și nicidecum de promovare a culturii, căci astfel înțelege fiecare alocația (nu de „handicap“), când tot cei „asistați“ sunt premiați, sponsorizați... când unii au totul, alții nici dreptul de a vota. Tot veni vorba de vot, ce-ar fi să voteze tot contribuitorul o altfel de uniune, neasistată social, ci spiritual: fiecărui eveniment personal editorial, un premiu pentru viitorul proiect.


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu