Când îți
intră în sânge mârlănia, chiar lucrurile mărunte, nelăudabile, fleacurile...
acolo rămân. Cât de repede? Cât ai clipi.. Mai ales când gândurile sunt îndreptate
spre avantaje, îți alegi un zâmbet de circumstanță, altfel, începi a te
distanța, cu îndrăzneală și dialog pervers, cu ambiții evidente, cu mișcări de
primăvară, reprogramate și setate în alte direcții, viziuni, cu simțul
posesiunii reaprins.
„Ascultă
vocea interioară“( ți se sugerează în casca).. Numai astfel există vindecare în
fața bucuriei de a fi deplină. Nu te lăsa spulberat de cei care te privesc de
la distanță, te urmăresc cu binoclul, ostil, șiret.
Și nu-i
nimic surprinzător când există un precedent.
Dar
despre toate vechi, și nimic nou, pe mâine.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu