Autoarea din Istanbul ajunsă în inima oraşului Rio de Janeiro ştie cum să te arunce în vârtejul unei metropole a extremelor. Ea respecta perfect o lege nescrisă. Este vorba despre legea ce spune că toate romanele autentice despre Brazilia trebuie să reflecte o imagine suprarealistă, în care splendoarea torid-incitantă a tropicelor flirtează neruşinat cu teama şi violenţa extremă.
Rio devine o junglă unde te afunzi alături de personajul central – tânăra turcoaică pe nume Özgür. În această junglă, ghidat de Özgür, întâlneşti agonia şi extazul, paradisul şi coşmarul. Rio este un oraş în care fiorii sunt provocaţi atât de plăcerile fără limite, cât şi de ameninţările care seamănă cu prădătorii din jungla ce pândeşte dealurile metropolei asaltate de favele.
Oraşul în mantie purpurie poate fi considerat genul de roman care îţi schimbă perspectiva nu doar asupra unui oraş la care viseaza mulţi europeni, ci asupra naturii umane. Îţi vei reseta aşteptările şi opiniile raportate la capacitatea fiinţei umane de a îndura haosul unei lumi noi şi contradicţiile frapante, de nesuportat. Fiecare pagină este un amestec năucitor de frumuseţe şi descompunere. Personajul central îţi devine astfel cel mai bun ghid într-un Rio în care apusurile splendide se ridică nepăsătoare deasupra favelelor în care mizeria nu mai are limite.
Modul în care personajul feminin explorează metropola braziliană devine emblematic şi fascinant. Însă este vorba despre acea fascinaţie bizară faţă de un loc al extremelor. În loc să te inhibe, descrierile urâţeniei provocate de sărăcie te provoacă. Te conving să parcurgi cartea până la capăt, deoarece permit infiltrarea unor informaţii considerate nişte veritabile revelaţii şi a rătăcirilor poetice uimitoare.
Deghizată în personajul feminin ce a părăsit Istanbulul pentru a trăi dezinvolt în Rio, Asli Erdogan depăşeşte ipostaza străinului ignorant. Nu alege un oraş tropical pentru a-i exploata aventuros exotismul. Absolventă a unor studii de antropologie urmate chiar in Rio de Janeiro, Asli Erdogan a înţeles esenţa unui oraş al contradicţiilor. Prin ochii săi descoperim năuciţi un oraş-mozaic – un mozaic de culturi, de religii, de clase sociale, de rase.
Puterea de seducţie a romanului se bazează mai ales pe renunţarea la personajele bine conturate (cu excepţia protagonistei). Nimeni nu poate eclipsa prezenţa copleşitoare a marelui personaj – metropola braziliană. Rio este un oraş ce freamătă de acţiune, însă descrierile îl pot reda cel mai bine.
