Diptic poetic

Poem scris la patru mâini, acum 12 ani, împreună cu poetul Constantin Preda.

 
Rochița cu miros de vanilie
 
Din nemărginirea câmpiei oltene
când toamna miresme așterne,
pasul tău să mă-nfioare,
cât de sublim amurgul pare.
 
Doamne, ce era să fim!
sfâșiere-n strigăt –
două roze
dulci narcoze,
doamna mea,

doamna mea,
șipot albastru de cișmea
toamnă grea, toamnă grea,
suflet izgonit din ea
cu o fustă de lalea,

mă visez floare
scrisă-n calendare
să-ți fiu la picioare
și la cingătoare

câte vremuri călătoare
câte păsări n-au alt merit

câți bondari, câte albine
fără minte cărăbușii
în prea târziul ierbii
acolo unde pasc cerbii

una cu pământul
îngerii să-mi poarte gândul

Eu și El
(dintr-un dialog virtual)
În amintirea poetului Constantin Preda.