RIP Angela Marinescu
Astăzi s-a desespărțit de noi, la vîrsta de 82 de ani, una dintre cele mai mari poete postbelice. Am cunoscut-o, ne-am văzut de cîteva ori, prea puține, dar i-am admirat mereu poezia și conduita civică de o demnitate fără cusur. Ultima oară am văzut-o și am ascultat-o recitîndu-și poeziile la o ediție a festivalului de poezie Gellu Naum, acum șase sau șapte ani. Imaginea aceea mi-a rămas mereu în minte. Nu pot spune vorbe multe, dar o să-i dau cuvîntul poetei, publicînd trei poeme din volumul său de debut Sînge albastru, mai precis după ediția a doua, revăzută, din 2912... Odihnește în pace, Angela Marinescu!  Angela Marinescu Trupul tău Trupul tău e tăiat subțire cu lama Încât, am să te urmăresc Am să te-ajung Cu pieptul ros Și precum pasărea, care în mare singurătate, Zeul meu Ești zeul meu Dar uneori tu ești învins Rana Poate că niciodată n-am să mă mai lupt Poate că șarpele pe care-l port ca pe-un instinct Dar chiar dacă-i așa, |
|
| ||||
| |||||
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCristian Teodorescu
RăspundețiȘtergere·
Nu se poate! am reacționat stupid cînd am aflat că a murit Angela Marinescu. Mereu nemulțumită de ceva, mai totdeauna pe bună dreptate, această femeie de o frumusețe aspră, pe care aproape că și-o ignora, avea o splendidă lipsă de măsură în sentimente - iubea fără măsură și disprețuia fără margini. Nu-i știam urile, ci doar nemulțumirile. Dacă n-o cunoșteai era greu de suportat cînd ieșea din tăcerile ei, pentru a protesta împotriva a ceva. În strădania ei de a părea rezervată, rece de ascundea clocotul unui vulcan pe cale să erupă. Angela se sfia de propriile ei delicateți, pe care și le recunoștea ca pe niște slăbiciuni de care ar fi fost mai bine să uite. Dacă nu-i plăcea scrisul vreunui confrate - și avea o listă lungă! - îl desființa în absolut. Ii străluceau ochii dacă venea vorba despre vreun autor pe care-l ținea de bine. Pentru strălucirea aceea ți-ai fi dorit ca Angelei să-i placă ce scriai. Voluntară și de neclintit în Hybrisul ei, Angela avea ceva de personaj din tragediile antice, destinat eternității, rătăcit cine știe cum printre melodramele din București, încît cum să dai crezare știrii nenorocite, că ea ar fi murit?!