Alexandra Mihalcea
Peste 6 zile e ziua mea. 43 de ani. Mi s-ar fi părut mult acum ceva vreme, în comparație cu vârsta pe care o simțeam. Acum mi se pare extrem de puțin. DOAR 43 împlinesc? Şi când toată lumea mă întreabă ce cadouri vreau de ziua mea, nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Cadouri? Nu vreau cadouri! Îmi vreau viața înapoi. Aşa măruntă, insignifiantă, imperfectă cum era. Era viața mea şi în sfârşit, de vreo doi ani (pe al treilea nu-l pun, că e plin de boală), eram fericită. Nu mi se pare cinstit să se termine totul acum. Merit mai mult de atât. Da, am înțeles, în sfârşit, că şi eu merit. Ba chiar merit enorm! Aşa că asta îmi doresc de ziua mea: să fiu bine. Sau măcar să fie o zi fără dureri şi să nu mai fiu amețită şi aeriană de la atâta morfină. Măcar atât. Poate să-mi cumpere cineva asta?
P.S. Îmi cer scuze, am o zi proastă şi i-am promis psihologului că o să scriu atunci când se întâmplă, n-o să mă mai ascund ca să-i menajez pe ceilalți. So there you go! Nu caut milă, nu aştept vorbe bune. E o simplă refulare. E o zi proastă, dar o să treacă şi asta, o să mă ridic, o să mă scutur şi o să lupt mai departe, poate mai auziți de mine şi la 44.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu