O provocare pentru părinți (primii judecători) și nu
numai!
Când efectul cumulativ al supraîncărcării este un
prejudiciu semnificativ adus stării de sănătate a elevilor, ar fi interesant să
aflăm dacă există plângeri împotriva manualelor școlare, dacă sunt depistate stări
de stres continuu de disconfort, vinovăție, angoasă sau orice altă formă de
suferință psihologică în rândul elevilor. (urmează exemple din manuale cu greutate și dezgust )
Eli Gîlcescu
https://www.bbc.com/news/world-us-canada-60261660
https://tribunainvatamantului.ro/supraincarcarea-elevilor-o-tema-inca-nerezolvata/
ar fi interesant să aflăm dacă există plângeri împotriva manualelor școlare, dacă sunt depistate stări de stres continuu de disconfort, vinovăție, angoasă sau orice altă formă de suferință psihologică în rândul elevilor. Și vă spun că există. Iar în acest ritm elevul înțelege cu greutate și dezgust, manuale depășesc puterea de înțelegere. Dăunează. Începând cu formatul A4 până la probleme asemănătoare cu cele de la examenele de capacitate. Și părintele a stat liniștit. Temele de acasă cu timp de lucru de 4-5 ore, pentru un elev cl I. Și părinții au stat liniștiți în timp ce începe să reacționeze negative. Răspunsurile le dă cu teamă. Devine nesigur. Treptat, se instalează teama și gândul că nu va reuși
RăspundețiȘtergereIoana Ene Dogioiu
RăspundețiȘtergereDacă cineva avea un minim respect pentru reacția societății, o minimă permeabilitate la critică, în lege nu am fi văzut exact aceeași formă cu sfidarea totală a argumentelor venite și de la autenticii specialiști, și de la părinți, și de la elevi.
Mai ales că, repet, ministrul nu a reușit ca între timp să găsească răspunsuri credibile la neajunsurile majore invocate încă de atunci.
Este așadar probabil ca și această dezbatere publică să fie degeaba și răul să se producă implacabil și iremediabil precum strivirea provocată de șenila unui tanc prin tabla căruia nu pătrunde decât o anumită muniție, nu și argumentul.
Societatea e însă pasivă. Unii nu au copii sau copiii nu sunt de vârstă școlară și se consideră neafectați de subiect. Greșit! Generațiile astfel formate le vor plăti pensiile și le vor oferi, cu profesionalismul format acum, acele servicii de care depinde însăși calitatea vieții.
Alții își calculează deja resemnați banii necesari pentru meditații și apoi pentru a plăti școlarizarea copiilor departe de țară, de unde aceștia să nu mai revină vreodată.
Iar alții pierd orice speranță în afară de a pleca spre slujbe oricât de grele care să le asigure însă ceva mai mult decât este aptă România să le ofere.