Ce-o fi însemnând

 

Cristian Teodorescu 

(...) „mai puțin bune”? Fapte „bunicele”? Fapte „bunuțe”?

Asasinarea premierului I.G. Duca e o faptă mai puțin bună?

Asasinarea ministrului Virgil Madgearu e o faptă bunicică?

Dar asasinarea și profanarea cadavrului istoricului Nicolae Iorga?

Executarea zecilor de demnitari deținuți la închisoarea Jilava?

Torturarea sadică și asasinarea evreilor în pogromul de la București, din 1941?

Jefuirea evreilor și evacuarea lor din locuințe în care s-au instalat legionarii?

Epurările forțate din instituțiile statului?

Citindu-l pe C.T. mi-am amintit de decembrie 89.

Putem oare înțelege vreodată ce este în spatele oamenilor care și-au torturat semenii, în numele revoluției, atrași de acest fenomen, de ideea de libertate, au aderat voluntar, răfuindu-se cu semenii lor, au intrat peste ei, i-au jefuit și i-au evacuat din locuințe. Iar când au revenit, mulți nu și-au găsit lucrurile de valoare.

Oameni care nu și-au mai putut recupera bunurile. Chiar dacă îi cunoșteau pe agresori.

Au fost despărțiți copii de părinți.

Îmi amintesc cum i-am căutat prin cartier. Apoi drumul făcut pe jos, împreună cu O.G.S. (O.P.)

Poate înainte vecini, prieteni, colegi, poate se salutau, și apoi, dintr-odată dușmani. O ură care i-a cuprins, poate din nimic, fără să se gândească că și ei aveau copii, părinți, bunici. Ce-ar fi fost să fi rămas afară în toiul iernii. Unii au închis ușile, s-au baricadat, să-și arunce la canalizare murdăria.

Și mie mi-au rămas în minte... îngeri și monștri.

Eli Gîlcescu