Părul

 

Ce greu să îngropi trecutul, mai ales când doare.

Ar fi trebuit o cruce în loc.

Cât un munte de om. 

Despre bunătatea lui multe ar fi de povestit. Așa de blând și inimos. 

Nu se speria de nimic. 

De nu erau ei, poate altfel i-ar fi fost. Și nouă.

Bătrâni, cu probleme multe. Iar el singurul sprijin.

Cea mai rea era tensiunea. Mai în glumă, mai în serios, se distra pe seama ei.

Din una în alta, am pus de un pariu. Și l-a dibuit.

Știam de unde i se trage. Dintr-un aprilie blestemat.

Șocul a fost peste puterile lui de suportat.

Avea pentru toți mâinile largi, numai pentru el parcă le avea înnodate.

Doamne! Tristă poveste!

 

Eli Gîlcescu