Ani la rândul, România și-a privit impasibilă valorile plecând și a lăsat în locul lor oportuniști
și incompetenți să urce tot mai sus, în fruntea organigramelor, fără a se
revolta. S-a tăcut de fiecare dată, din interes sau din indiferență, când
banul public era jefuit fără jenă, astfel că hoții au început să renunțe la
discreție și să facă totul în văzul lumii. Amantele au devenit directori
de spitale, rubedeniile au devenit șefi de instituții publice, iar plagiatorii
profesori universitari. Societatea întreagă a luat-o pe același drum, astfel că
trișatul la examene a devenit o modă, iar rezultate concursurilor de angajare
au intrat într-un firesc al măsluirii. România întreagă și-a inversat
scara valorică, lăsându-i pe cei buni în urmă, marginalizându-i, și promovând
orice mirosea de departe a non-valoare, a oportunism, a incompetență.
Politicienii au fost aleși pe aceleași criterii.
Și
lucrurile păreau cumva să meargă și așa. Ce e drept, la momentul acela,
dezastrele naturale păreau scenarii de film. Dar a venit și vremea
coronavirusului. O vreme în care România ar fi putut fi condusă de valorile acelea
care fie au plecat, fie au fost marginalizate. De voci sigure, care ar fi putut
lua decizii preventive, nu adaptate dezastrului.
Nu de directori de spitale numiți
politic, nu de politicieni care își anunță izolarea în conferințe de presă, nu
de medici cu diplome cumpărate, nu de conducători de instituții publice care
habar n-au cum să reacționeze în situații de criză, nu de comunicatori care
refuză să-și mai facă treaba, de frica judecății publice. Tot ce vedem acum e
rezultatul unui lanț de decizii pe care noi le-am luat.
Acum vom
plăti, de fapt, prețul angajărilor pe pile în instituții publice. Acum o să
simtă toată lumea că România asta de după Revoluție a fost construită pe
fundamente valorice incerte. România valorilor inversate începe de acum să
deconteze prețul anilor de impostură, de prostie și incorectitudine. Să facem
un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar fi fost astăzi, acum, România
noastră, dacă ar fi condus-o, pe toate palierele ei, centrale și locale, oameni
deștepți. Dacă examenele de admitere în școli superioare erau pe bune, dacă
atâtea concursuri de angajare erau corecte. Dacă sistemul sanitar era înțesat de
profesioniști. Dacă...
Dar suntem aici unde suntem. Și acum vom
plăti iar pentru amante, pentru pile, pentru rubedenii, pentru șoferi, pentru
acțiuni la purtător...
Dar de
data asta nu cu bani publici, așa cum suntem obișnuiți. Ci cu viața celor pe
care îi iubim. Statul nu e o entitate de neatins. E ceea ce noi am construit și
ceea ce noi am tolerat. Iar acum va fi greu. Pentru că totul se plătește și
iată că a venit și ziua scadenței...
https://www.podul.ro/articol/ziua-scadentei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu