Aura de excelență

Tatăl meu mi-a fost și chiar după săvârșirea sa din această viață, continuă să-mi fie model și mentor. El nu a fost medic, ci inginer geodez. Mi-a fost tată, frate, confident, sfătuitor și orice am avut nevoie în viață. Influența sa mă însoțește și astăzi cu aceeași prospețime. Cu el am prins primul păstrăv într-un pârâu de munte, din zona „raiului copilăriei mele ”, Darmoxa. Nu mi-am căutat alte modele înviață. Desigur am apreciat și am fost recunoscător multor oameni pe care i-am întâlnit în această viață. Datorez multe, multora și îi țin în gând și suflet la loc de cinste. Am pomenit mai înainte câteva nume ale unor medici pe care i-am iubit din toată ființa mea. Aș adăuga câțiva profesori de la Iași: Profesorul Adomnicâi; Profesorul George Popa, îmi amintesc că la vizită ne așezam unul în spatele celuilalt, în așa fel încât să fim cât mai puțin vizibili. Dânsul se învârtea pe lângă noi și ne întreba diverse. Învățam cu disperare, încercând să facem față, iar după ani de la terminarea facultății, tratam cu ușurință și nonșalanță pacienți cu diverse afecțiuni cronice. Doamne ! De câte ori i-am mulțumit pentru școala pe care a făcut-o cu noi. Dacă ne prezentam onorabil la vizită ne recita câte o strofă de Omar Khayyam, sau ne povestea câte o istorioară despre mari poeți sau scriitori români. Profesorul Brânzei, o somitate a psihiatriei românești. Avea doi câini din rasa Saint Bernard, care se mișcau liber prin amfiteatrul imens, unde ținea prelegeri la care, pe lângă mediciniști, participa toată floarea intelectualității ieșene. Soția mea era însărcinată în 2-3 luni, la examenul de psihiatrie. Cum a văzut-o, a recunoscut starea ei și a avut grijă să se acomodeze cât mai bine, să nu aibă emoții, ce să spun, un om excepțional. Avea obiceiul să ia antiinflamatorii, pe care le avea într-un recipient de sticlă colorată, pe birou. Asta a fost și cauza morții sale. A facut o hemoragie digestivă superioară pentru care, am auzit că a refuzat o rezecție gastrică. Ținea la integritatea fizică a omului. Ciudățenii ale marilor personalități! Am văzut cu propriii mei ochi o ședință de hipnoză, efectuată pe scena amfiteatrului. Un coleg arab a avut îndoieli vis-a-vis de ceea ce se întampla acolo. Domnul profesor l-a invitat pe scena, l-a hipnotizat, a făcut levitație cu el, i-a introdus o sârmă prin amândoi obrajii, fără să se vadă vreo urmă fizică, ne-a lăsat perplecși. Nu cred că era pământean!? Profesorul Pendefunda … Doamne, ce oameni mari! Am să pomenesc și pe Profesorul Rădulescu – Spitalul Cantacuzino, Clinică chirurgicală care poartă numele unui ilustru chirurg român Ion Juvara. Ne-a predat niște cursuri în anul de secundariat care mi-au folosit întreaga mea carieră. Avea un talent didactic ieșit din comun . Doctorul Băescu, Ploiești, care mi-a repartizat prima mea colecistectomie și a avut răbdarea să mă asiste, fără să scoată un cuvânt, pe tot parcursul intervenției, iar la final m-a bătut ușor pe umăr, ca încurajare și afecțiune. Doctorul Oprea Mircea, care mă ,,certa” tot timpul pentru numele pe care îl port.

Interviu realizat de Giorgiana Radu și Lucian Avramescu pentru volumul ”Greii medicinei românești”