Îmi aduc aminte că atunci când eram la liceu, la Nisa, la intrarea principală, pe unde nu intram noi, copii, care intram prin spate, dar la intrarea principală era afișată o gândire, o frază a lui Seneca care era:„Horas non numero nisi serenas” („Nu număr, nu mă gândesc la ceasurile din trecut decât la cele senine”), și este culmea că la mine este exact invers. Adică visez tot timpul și mă gândesc la tot ce-a fost trist și dureros în viața mea. Adică fac contrariul sentinței lui Seneca. Din cauza asta sunt optimist pentru viitor. Dacă am trecut prin toate astea înseamnă că mă iubește Dumnezeu.
Ion M. Ioniță
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/neagu-djuvara-martorul-unui-veac-de-istorie-m-a-iubit-cel-de-sus-m-a-facut-sa-trec-prin-niste-chestii-extraordinare-si-sa-ies-teafar
Neagu Djuvara: 18 august 1916 - 25 ianuarie 2018.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să-l odihnească veșnic pe acest om minunat, cărturar admirabil, căruia i-a dăruit o viață mai lungă decât veacul! (Grigore Cartianu)
Marilena Rotaru
RăspundețiȘtergereA plecat la cele veșnice un om a cărui vastă învățătură, seninătate spirituală și dragoste pentru adevăr m-au influențat profund în ultimii 28 de ani: Neagu Djuvara. Un episod din Memoria exilului românesc.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa alături de cei drepți! Întărește-ne, Doamne și dă-ne nouă puterea să ne ridicăm la înălțimea sa morală!
Mihai ȘORA
RăspundețiȘtergereCineva a spus: „Souriez, vous êtes filmés!“, iar Neagu s-a întors spre mine și a surâs. Apoi a adăugat: „Zâmbez!“
Dumnezeu să te aibă în pază, dragul meu!
Îmi va lipsi zâmbetul tău. Îmi vor lipsi căldura îmbrățișării, spiritul vioi și generos, amenitatea, însuflețirea din glas.
Oana Pribu
RăspundețiȘtergereNeagu, cat te-am adorat! Singurul dinozaur fresh, vesnic tanar si grozav de adorabil. Daca ai putea citi, ti-ai aminti de gluma despre dino. Sau despre noi, cei nascuti in luna celor care au-gust. Sunt infinit de trista. Odioasa zi.
Imi va fi, mereu, dor de tine.
Rares Bogdan
RăspundețiȘtergereIn aceasta seara de la 23.00 la 01.00 un REGAL absolut Neagu Djuvara, poate cel mai complex interviu dat de “ConuNeagu” in ultimii 3ani de viata!EXCLUSIV
O minte lucidă, care tăia în carne vie cu precizia unui laser, dar care m-a ajutat să văd limpede vremurile. Pentru mine a fost ca o gură de apă rece de câte ori căutam un reper, o direcție, ceva care să mă ajute să văd, nu doar să privesc. Dădea câte-o palmă nătărăilor cu senzația că îi mângâie. Un om care investea cu eleganță și cuvintele, și zâmbetele, și câte-o privire pe care o dorea tăioasă, nedorind să disimuleze. Un tulburător reper în fața căruia îmi tremura uneori vocea. Odată am avut senzația că nu știu ce să fac cu mâinile, atât de scrutător m-a privit. Eram ca la radiografie, doream să-i arăt o ținută dreaptă dar m-am fâstâcit ca un licean. Consoanele lui puternice mă țintuiau. Fermitatea glasului mă fascina. Iar zâmbetul său de școlar prins la fumat în spatele sălii de sport era total. Rămas bun, Neagu Djuvara!
„Cine a avut ochi de văzut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult decât a făcut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga. Îngerul compasiunii pentru suferinţele irosite în istorie ni l-a adus, iar el şi-a făcut cu asupra de măsură datoria de a ne arăta, în carne şi oase, nouă, celor care am uitat, ce înseamnă să fii civilizat şi european într-o manieră curat românească.“ (Horia-Roman Patapievici)
RăspundețiȘtergereAdrian Popescu
RăspundețiȘtergerePentru mine Neagu Djuvara nu a fost un istoric, Neagu Duvara a fost un povestitor-istoric si asta-l diferentiaza de memoratorii de date si fapte, de la prima carte citita, "Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne", pana la ultima scrisa, de la prima pana la ultima conferinta tinuta, de la primul pana la ultimul interviu dat. Cand l-am intalnit prima data mi-a spus ca mai are cinci carti de scris si ca isi doreste sa mai traiasca cat sa le scrie. Macar atat. Am fost acasa la dumnealui sa inregistram vocea pentru campania Grupul Consumatorilor de Radio Guerrilla. Ne-a primit cu drag, la 09:30 dimineata, in halat de matase, pantalon de stofa, camasa, esarfa. Boier, deh. Cinci carti. "Uite, daca mai traiesc inca cinci ani o sa scriu cate una pe an si o sa reusesc", ne-a spus stand pe un fotoliu, sub un portret al unui mare boier-stramos. "Vreau sa termin Istoria Balcanilor" Nu stiu daca a apucat sa le termine pe toate, dar este ca si cum le-ar fi scris. Multumesc, Neagu Djuvara, de mai multe ori pentru fiecare carte scrisa. Drum bun! (fotografie facuta in 3 februarie 2011 in radio)
Magda Gradinaru
RăspundețiȘtergere”Care sunt, dupa mine, lucrurile cu adevarat importante? Mai intai credinta, este lucrul care ne salveaza. Daca crezi in Dumnezeu, atunci te-ndrepti, putin cate putin te-ndrepti. Pe urma bunatatea, sa nu fii rau cu semenii tai. Al treilea lucru: sa faci ceva, de pilda sa scrii, sa plantezi un pom, sa lasi ceva in urma ta”.
Pana la urma, Neagu Djuvara stie cel mai bine unde in lumea asta sa se aseze. Dumnezeu sa il ierte!, asta ar vrea el sa spunem acum, indiferent daca credem in Dumnezeu, in stele sau inca ne cautam credinta. In om daca credem, ne-ar certa Neagu Djuvara, atunci suntem mantuiti.
„Odată cu apariția lui Neagu Djuvara, soarta discursului istoric tradițional – plicticos, cenușiu, incapabil să deslușească un sens al evenimentelor sau să facă datele să vorbească – s‑a schimbat definitiv. Locul plictisului infinit l‑a luat tonul sincerității, al firescului, al căldurii celui pasionat de povestea pe care are s‑o spună. Nici un autor român apărut după 1990 nu a reușit să cucerească «masele de cititori» în felul acesta. Lansările cărților lui Djuvara au fost, toate, spectacole magnifice, la care oamenii veneau cu o oră înainte ca să găsească un loc cât mai în față. Ceea ce emana din cei strânși cu sutele să‑l vadă și să‑l audă (la saloanele de carte erau poate mii) era o iubire adorativă; frumoasă și curată, neavând nimic de submisie, izvorâtă pur și simplu din nevoia oamenilor de a se privi și recunoaște într‑un personaj uman aparținând, prin înfățișare, vorbă și port, unei specii mai înalte. L‑am văzut de nenumărate ori dând autografe vreme de câte trei ore, fără fasoane, fără morgă, glumind cu cei pe care‑i avea câteva clipe în față, derutant și adorabil, punându‑se la dispoziția tuturor, fericit că, asemeni unui zeu revenit din exil, își regăsise devoții.“ (Gabriel Liiceanu, din prefața volumului 444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara)
RăspundețiȘtergereCristian Teodorescu
RăspundețiȘtergereAșa că pînă să pornesc reportofonul, bătrînul istoric mai că nu-mi spusese și cîți dinți aveam în gură, explicîndu-mi de unde mă trăgeam și ce eram eu ca urmaș al acestor rubedeneii. Mă dusesem la el să-l întreb cum se schimbase limba română pe care o știa, pînă să plece din țară, în anii ’40. Nu știa, n-avea sensibilități lingvistice, dar sesizase că România ajunsese țara lui „Ce p… mea!”, expresie pe care o foloseau în public nu numai masculii de toate vîrstele, ci chiar și femeile tinere, studioase. Asta nu înțelegea Neagu Djuvara. Că bărbații își invocă „obiectul”, ca pe un soi de martor al bărbăției lor, asta ar fi de înțeles, dar ca fetele să se agațe de ceea ce n-au, ca și cum ar fi suferit o operație de schimbare de sex, asta i se părea prea de tot. Ce se întîmpla în țara asta, domnule?! La plecare, Neagu Djuvara a coborît înaintea mea prin melcul scării, ca să-mi deschidă ușa. Era de o sprinteneală miraculoasă pentru vîrsta lui, dar la despărțire mi-a mărturisit că pe dinăuntru se simțea ca la 40 de ani, hai să zicem 50, nu mai mult.
O natiune in ascensiune poate profita de mediocritati; o natiune in declin nu mai stie sa-si foloseasca geniile. Neagu Djuvara
RăspundețiȘtergere