18/01/2017

La limita josniciei

Nu ar fi rău, deși nu mi-am dorit vreodată să trec prin asta. Nu este greu de dovedit chiar dacă mi se spune mereu că Justiția e ca un joc de poker. Doar un nebun ar lansa acuzații fără acoperire la adresa cuiva!
În momentul în care am descoperit Plagiatul , am suferit un șoc, intrasem în starea aceea chinuitoare, când nu mai e nimic de făcut, l-am căutat plină de mânie, multe pagini din cartea mea în lucru se regăseau acolo, cele mai bune. La început nu s-a speriat, a venit seara în casa mea însoțit de o domnișoară, avea un comportament arogant, sfidător. L-am privit cu silă, nu-mi închipuiam cum ajunsese în starea aceasta un om cunoscut pentru talentele sale, bărbatul iubit.
Atunci mi-a înșirat tot felul de baliverne, despre aprecierea de care se bucură în rândul literațior, a criticilor, despre prietenia strânsă dintre el și domnul Manolescu. În cele din urmă l-am scos afară. Când a simțit că se îngroașă gluma, au început rugămințile, mi-a spus că are cancer în fază terminală, că-i cedează organele, și m-a implorat să nu-l distrug. Am acceptat cu o singură condiție, distanța.
Revenind la plagiat, am asistat nu demult la o discuție aici, era între cei mai înverșunați propovăduitori, pe baricadele onoarei, o, Doamne! Ce îngrozitor poate fi totul, la limita josniciei.


Isabela Nicoară

2 comentarii:

  1. 1. În deplinătatea facultăților mintale , Îl acuz pe domnul D.D. de PLAGIAT! Cartea domniei sale PLIMBARE CU ȘOBOLANI, îmi aparține în proporție de 60 la sută! (Isabela Nicoară)

    RăspundețiȘtergere
  2. De astăzi voi scrie despre "EL, ANIMALUL! "
    Sunt puțini între voi care-mi cunosc povestea. Și nu o voi face retoric sau din dorința de a dobândi notorietate. Poate se va găsi cineva să mă îndrume ce cale să apuc, pentru că adevărurile trebuie strigate de pe case, pentru că tăcerea te face uneori să-ți pierzi mințile
    E adevărat am întârziat așteptând (încă mai aștept) ajutorul divin.Nu cred să fi jignit pe cineva aici și sper să nu o fac vreodată .
    Predau într-o școală de 22 de ani, dacă traversez orașul dintr-un capăt spre altul dimineața,când elevii se îndreaptă spre sălile de clasă,nu apuc să răspund la salut, mă bucur de respectul și dragostea elevilor mei.
    Într-o zi am comis o greșală grozavă. Dar nu socotesc a fi demn să te lași ucis când poți face penitență, să te lași lovit la nesfârșit doar pentru că îți este teamă să înfrunți amenințările,trăind într-o falsă armonie cu al tău călău.
    Când el împlinea o vârstă apropiată de cea a lui Iisus atunci când a început să predice, fiica mea împlinea vârsta fiicei lui Iair... Asta nu l-a oprit să se apropie de ea într-un mod pervers. Istorisirea acestor fapte începe invers, iar dovezile clare, le pot pune oricând la dispoziția celor neîncrezători . Pentru că acuzațiile sunt grave. (Isabela Nicoară)

    RăspundețiȘtergere