S-a născut... Printre semnele mute, privirea ei glăsuiește, sparge lentile de contact, mângâie, iubește... Sunt stări de nesfârșit, care îi dau puteri, înfruptându-se din secundele iubirii, din nopțile fără vise... O dorință vie pune stăpânire pe ea, printre suspine, printre genele umbrite, căutând răsăritul... A plămădit în tăcere, a adunat cuvinte, stări, dar, mai presus de toate, a depănat spectacolul vieții într-un echilibru neterminat pe coardele destinului... S-a prins în zbor, s-a mișcat grațios și statornic... Iar eu, prietenă de călătorie îi îmbrățișez visele dimineții și aștern peste această zămislire un zâmbet cald de iubire, mireasmă de liliac alb... Cu prețuire...
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu