Liste negre. Victime și torționari

(...)

https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/2026/07/21/morti-criminali-victime/

Mă gândesc că ar trebui să facă cineva liste cu judecători care au semnat asemenea condamnări, dar și cu miile de oameni împușcați pentru vina de a fi vrut să fugă din Lagărul comunist, foarte mulți dintre ei au fost împușcați pe granița iugoslavă, în special la Dunăre. Dar și listele celor care executau și ordonau asta.

Mă gândesc la liste cu femeile care n-au mai putut face copii din cauza unui avort provocat, la femeile care și-au pierdut viața pentru asta. Umblau zvonuri despre doctori care au refuzat să le trateze, să le salveze viețile. Liste cu familiile distruse prin decesul unei mame.

Aș vrea să văd lista nemernicilor care au alcătuit manualul de slăbit, acela cu alimentația rațională (adică cu rația) din timpul lui ceașcă, semnat de Mincu în ’81.

Există oameni care sunt încă în activitate, alții cărora le plătim cu toții speciale babane pentru marile fapte de arme. Sunt liniștiți printre noi. Ei și puii lor sunt gata să scoată capul când apare vreo speranță din stepă.

La urma urmelor, totul arată lipsa dorinței sistemului judiciar de a face dreptate, în toți acești aproape 37 de ani. Și nu mă refer doar la hoțiile mărunte sau grase de tot rezolvate prin prescripție, mă gândesc la cazurile grave, crime, victime, chiar crime împotriva umanității – decembrie ’89, mineriade.

Așadar, morți, criminali, victime, fără vinovați. La urma urmelor, Listele negre au început în prezent chiar din vârful justiției. Chiar nu ar strica să avem niște baze de date cu personaje – victime și torționari – din ultimii 80 de ani, bine popularizate.

(...)  

 Curat murdar.

 Citind „Morți, criminali. victime”, am scris:

ALTARUL SECRET
 

S-au întors acasă într-o zi fără soare,
după exact cinci ani, șase luni și douăsprezece zile
de lut, crivăț și ciulini.
 
Pășeau prin propria curte ca niște strigoi
lăsați să își viziteze mormântul.
 
Nu au strigat. Nu au cerut socoteală celor
care le treceau pragul cu priviri vinovate.
Au venit cu pașii celor care au plecat de aici,
cu numele lor, cu munca lor, cu tăcerile și cu memoria lor.
 
Însă în prima noapte, când s-au apropiat  
de patul cel vechi, s-au aplecat spre pământ.
Acolo, în întunericul de sub saltea,
pe o stinghie ascunsă, au însemnat un nume.
 
Nu un vers, nici o rugăciune...
Acela a fost altarul lor secret.
 
În fiecare seară, când așezau tâmpla pe pernă,
obosiți, simțeau prin scândură pulsația acelui nume
tăinuit.
sub trupurile lor chinuite, așteptând
o mână de urmaș care va întoarce scândura
și va aduce „ciulinul” la lumină.
 
Mâine, acea stinghie va deveni carte
 
(urmează)
 
Eli Gîlcescu
21 iul. 26