"Gașca în promovarea artei este la fel ca și gașca din toate sferele vieții din România. Traduceri la edituri mici - o știu din proprie experiență - nu completează decât CV-ul. Nimeni nu le comentează, nimeni nu le promovează. Editurile cu adevărat influente din străinătate aruncă direct la coș manuscrisele sosite (chiar și cele ce au respectat la sânge pretențiile cerute). Există doar două posibilități de a sparge acest zid: recomandarea unui grande sau munca unui agent literar puternic. (Și agenții literari nu te acceptă decât tot doar după recomandarea unei persoane foarte influente.) Da, mai există și o a treia cale: să cumperi un loc la o editură mare, dar pentru asta e nevoie de foarte mulți bani, (Se mai cumpără și premii, unele cu rezonanță...) Cât timp ierarhiile literare sunt așa cum sunt în România, o promovare reală instituționalizată nu va exista decât tot pentru aceleași personaje. Opera rămâne pe planul al zecelea, persoana contează.). Așa cum facem „liste canonice” în țară, așa ne comportăm și pentru export. (Să nu comparăm: priviți peste gard la Ungaria și la cele trei MARI PREMII luate de trei scriitori doar în 2025!)"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu