Au trecut ani — zeci de ani — până când un om de afaceri, Sandu Băbașan, a avut curajul să spună public ce trăiesc, în tăcere, mii de români. A povestit experiența sa dureroasă cu sistemul de sănătate românesc, iar postarea a devenit virală: peste 21.000 de reacții, 15.000 de distribuiri și 3.200 de comentarii.
Disfuncționalitatea începe din prima zi. Din prima ușă. Sistemul te pune pe drumuri — de la medicul de familie la specialist, de la laborator la spital. Și, între timp, durerea crește, dar nu mai ai timp să te iei de sistem: abia te mai ții pe picioare.
Medicul de familie nu are o evidență actualizată cu laboratoarele sau cabinetele disponibile. Ar trebui — ar fi trebuit de mult — ca programarea pacienților să fie parte din obligațiile sale. Dar sistemul rămâne strâmb, șchiop, comod. Un sistem care nu întinde mâna celui care nu mai poate aștepta. Un sistem care nu-și mai recunoaște bolnavii.
Eli Gîlcescu
Am citit postarea dlui Sandu Băbașan și mi-am recunoscut experiența. Am trecut prin același sistem — acela care te pune pe drumuri, te plimbă între cabinete și te lasă să aștepți când nu mai poți.
RăspundețiȘtergereAm îndrăznit să-i cer medicului de familie să mă programeze la un medic specialist. Mi s-a spus că nu se poate, că nu intră în atribuțiile lor.
Și atunci te întrebi: cui îi pasă de omul care nu mai are puterea să alerge dintr-un loc în altul?
Un sistem strâmb, șchiop, comod. Care nu oferă ajutor celui care nu mai poate aștepta.
(Eli G.)
Elisabeta Blaga-Smigelschi:
RăspundețiȘtergereDe 3 luni străbat drumurile birocrației pentru a ajunge la un specialist care să mă consulte și să îmi prescrie tratamentul corect pentru o boală care nu este cotată ca urgență medicală-artroză-deși aveam dureri foarte mari și nu puteam merge.