O viață întreagă m-am chinuit să par cultivat – și acum e de ajuns un algoritm ca să mă retrogradeze în diletantul propriilor mele gânduri. Altădată, dacă scoteai un citat din Brockhaus, lumea te aplauda ca pe un înțelept; astăzi, e suficient să tușești în fața ecranului și mașina îți varsă o dizertație înainte să apuci să-ți pui ochelarii pe nas. Culmea ironiei: în minunata lume textuală de acum, nu mai deosebește nimeni idiotul de geniu – peste noapte, toți au devenit geniali, în serie, ca un tiraj prost de poezii. Numai eu nu. Eu rămân ceea ce am fost mereu: un plagiat original, lustruit cu trudă, un exponat din epoca în care cultura mirosea a sudoare și nu sclipea a siliciu. Eu am învechit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu