sau „condiția slăbiciunilor sale“
Când l-am auzit, m-a cuprins o furie...
M-am simțit mânjită, umilită.
Doamne, iartă-l!
Că de n-ar fi fost ea, nici el n-ar fi... în stare să o expună la cea mai grea nedreptate.
Mai presus de orice, numele ei nu se cade să fie atins niciodată, nici cu o vorbă, nici
cu o umbră de îndoială.
Iar de acum, nu-i rămâne altceva decât să poarte, cu cât mai multă resemnare,
povara remușcării de a fi pricinuit o asemenea nefericire.
Cine s-o apere, Doamne?
Cine îi va reda libertatea, Doamne? (Eli Gîlcescu)
Sfântul Apostol Pavel spulberă pentru totdeauna mentalitatea din bătrâne veacuri, că femeia ar fi inegală bărbatului! Iată textul: „Nu mai este iudeu, nici elen, nici rob, nici liber, nici parte bărbătească sau parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus!” (Galateni 3, 28)”, scrie #Calinic Argeșeanul.
„Aşadar, Femeia: prin muncă cinstită, prin viaţă aleasă, prin dragoste deplină, prin devotament conjugal, prin osârdie de a naşte şi creşte prunci buni, devine astfel primul dascăl şi preot al copilului ei, aşa cum pe drept cuvânt scrie în Predicile sale, Părintele Mircea Păcurariu. Aşadar, în alcătuirea acestei lumi, #Femeia este un Înger purtător de mir!”, scrie arhiepiscopul Argeșului.
Blaise Pascal, altfel un mare credincios
și, în același timp, una dintre cele mai strălucite inteligențe ale omenirii,
matematician, fizician de geniu, dar un mare credincios, vorbea despre
persoanele îmbrăcate în astfel de veșminte, fie că sunt preoți, mă rog,
episcopi, cardinali, regi, nobili, care poartă veșminte care îi deosebesc de
restul muritorilor și apar numai însoțiți de un protocol, de un alai, de un
convoi, de tot felul de persoane care le arată în jur, gardă, le arată un mare
respect, se uită la ei ca la niște supraoameni, și îmbrăcați așa. Și de aici,
spune Blaise Pascal, de aici apare convingerea unor simpli cetățeni că oamenii
aceia sunt deosebiți de ei, că au ceva în ei divin, că un rege nu poate fi ca
toți ceilalți, că un episcop nu poate fi ca toți ceilalți, trebuie să fie ceva
suprauman, divin în el. De ce? Din pricina acestui montaj, acestei scenografii
în care evoluează inși ca ăsta.
Vă spuneam aici, într-o
emisiune, vorbeam despre tații care se întristau când li se năștea o fată, de
fetele care erau ucise în anumite societăți primitive și feudale, erau ucise
pentru că nu erau băieți. V-am vorbit de atitudinea față de femeie și atitudinea
acestui ins nu se rezumă la femeie, e vorba și de alți oameni, de pildă de
catolici, tot creștini. Sunt 3, 4 lucruri minore care fac diferență între
doctrina catolică și cea ortodoxă, sunt creștini. Ce spune insul ăsta: „Să nu
calci cumva într-o biserică catolică, că e mare păcat”.
Niciun om nu poate purta multă vreme două feţe, una pentru el însuşi şi una pentru mulţime, fără a ajunge în cele din urmă să nu mai poată deosebi care din ele e cea adevărată.
RăspundețiȘtergereNathaniel Hawthorne, Litera stacojie
Nici o vară nu s-a mai întors niciodată și nici două veri nu au fost niciodată asemănătoare. Timpul se schimbă, iar oamenii se schimbă; și dacă inimile noastre nu se schimbă atât de ușor, cu atât mai rău pentru noi.
RăspundețiȘtergereNathaniel Hawthorne
Lucian Mindruta
RăspundețiȘtergere6h ·
E adevarat, femeia a inceput pacatul, cum zice la Cartea Sfanta a lui Teodosie.
Dar dupa o viata intreaga de experiente, as zice ca stiu de ce:
Pe barbat nu l-a dus mintea!