14/06/2020

Condamnații


O bătrânică se scotocește prin buzunare, în piață. Are un pardesiu lung, albastru , uzat bătrân ca si ea .
Luase o legătură de ridichi, o salată și trei castraveți. Așa mult? a zis oftând când a văzut că totul costă 10 lei. Avea doar patru lei în mână. Lăsați, a zis, iau doar salata. Eu eram în spatele ei. Luați-le, doamnă, pe toate, că vă împrumut eu. Bătrânica mă fixează necruțător. Până când, bunule domn?
Până la Dreapta Judecată a lui Dumnezeu.
Bătrânica își face cruce, ia verdețurile în plasă și zice: Sunteți preot? Doctor de suflete?
Eu: da, doamnă.
Zice: eu am fost 45 de ani învățătoare. Am învățat să citească sute de copii. Acuma mă descurc foarte greu cu pensia......
Are o demnitate, o distincție, o voce clară și luminoasă, o finețe a gesturilor, parcă vorbește la clasă.
Pe spinarea ei s-a clădit România !
Iar acum statul o umilește cu 12 milioane pensie.
Distrugeți, nemernicilor, pensiile speciale și nu mai condamnați bătrânii la foame și la umilință.

Ioan-Valentin Istrati

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu