Avem oameni valoroşi,
autentici, integri, care sunt centrifugaţi la periferia domeniilor lor, avem
lichele şi secături beneficiare care le ocupă silitoare locul, însă avem şi-un
foarte mare număr de naivi (unii mai apatici, alţii mai nărăvaşi) care, privind
această reprezentaţie de distopie socială, în inerţia lor gregară, găsesc
firească o asemenea dispunere axiologică/ierarhică -- ei cred că aceasta ar fi
normalitatea.
Pentru a nu diminua gravitatea lucrurilor, pentru a nu ascunde hibele societăţii în care trăim, pentru a nu pune umărul la împingerea răului în năvoadele derizoriului, eu sunt de părere că trebuie renunţat la complezenţa convivă, la discursul retractil, la cumsecădenia trecerii cu vederea. Lucrurile se cer a fi strigate pe nume. Retoricile neutrale sau diplomaţiile aluzive nu au capacitatea de a pune punctul pe i. Nu-i vremea delicateţilor conversive şi a coregrafiilor de salon, ci e timpul inciziei ferme, până la os.
Pentru a nu diminua gravitatea lucrurilor, pentru a nu ascunde hibele societăţii în care trăim, pentru a nu pune umărul la împingerea răului în năvoadele derizoriului, eu sunt de părere că trebuie renunţat la complezenţa convivă, la discursul retractil, la cumsecădenia trecerii cu vederea. Lucrurile se cer a fi strigate pe nume. Retoricile neutrale sau diplomaţiile aluzive nu au capacitatea de a pune punctul pe i. Nu-i vremea delicateţilor conversive şi a coregrafiilor de salon, ci e timpul inciziei ferme, până la os.
Schiop Cristian Da ... Da' mi-e teamă că reprezentăm o populație greu miscibilă-ntro cultură de compromis ...
RăspundețiȘtergereP.S. Minunat discurs. Mi-amintește de pașoptism.
Dan Dănilă
RăspundețiȘtergereUnii cred că dacă tac le va merge bine, deviza “nu e treaba mea, nu mă bag” este cea mai păguboasă! Ba e treaba mea, nu poți trece cu ochelari de cal prin lume! Adevărul trebuie văzut și spus!