„România este o țară cu un enorm potențial spiritual pe care clasa politică românească îl batjocorește”.
„Generația tînără din România de azi se află cam în aceeași situație în care se afla tînăra generație românească după încheierea celui de-al doilea război mondial: cei care atunci și-au părăsit țara, și-au făurit un destin în cadrul altor civilizații, destin atipic pentru generația lor; cei care au rămas în țară, s-au confruntat aproape jumătate de veac cu o probă diabolică, supraviețuirea în cele mai ingrate condiții.
Un posibil model al tinerei generații de azi din România, cred că ar trebui să fie Ioan Petru Culianu, model care ar merita o îndelungă meditație. El ar conștientiza tînăra generație și ar obliga-o să ia act de destinul precar care i se pregătește în România actuală, țară care, probabil, va mai consuma o experiență dureroasă de jumătate de veac pînă va ajunge din nou în rîndul civilizațiilor mari europene, acolo unde își aflase locul în perioada interbelică!
Alte timpuri, dar și altă țară, pe atunci România era România Mare...
Orice devenire istorică rămîne misterioasă și o epifanie rămîne oricînd posibilă... Dacă-și va pierde elitele, prin emigrare, generația tînără nu mai poate spera nimic... Decît, cel mult, să devină o generație mancurtizată mimînd mentalități și comportamente străine...
În orice caz, această tînără generație românească se va defini prin felul în care va ști să răspundă provocărilor acestui sfîrșit de veac, de mileniu și de eon creștin...
Va opta pentru o soluție spirituală salvatoare sau va accepta lumea materială, diabolizată în care trăiește? Va părăsi țara și va constitui o veritabilă diaspora românească, sau va prefera un destin precar în propria țară, mîngîiat de o mare speranță de viitor?
Deocamdată nu putem ști decît un singur lucru cert: România este o țară cu un enorm potențial spiritual pe care clasa politică românească îl batjocorește... E un mare păcat, pe care s-ar putea să-l plătim cu toții foarte scump...”
„Generația tînără din România de azi se află cam în aceeași situație în care se afla tînăra generație românească după încheierea celui de-al doilea război mondial: cei care atunci și-au părăsit țara, și-au făurit un destin în cadrul altor civilizații, destin atipic pentru generația lor; cei care au rămas în țară, s-au confruntat aproape jumătate de veac cu o probă diabolică, supraviețuirea în cele mai ingrate condiții.
Un posibil model al tinerei generații de azi din România, cred că ar trebui să fie Ioan Petru Culianu, model care ar merita o îndelungă meditație. El ar conștientiza tînăra generație și ar obliga-o să ia act de destinul precar care i se pregătește în România actuală, țară care, probabil, va mai consuma o experiență dureroasă de jumătate de veac pînă va ajunge din nou în rîndul civilizațiilor mari europene, acolo unde își aflase locul în perioada interbelică!
Alte timpuri, dar și altă țară, pe atunci România era România Mare...
Orice devenire istorică rămîne misterioasă și o epifanie rămîne oricînd posibilă... Dacă-și va pierde elitele, prin emigrare, generația tînără nu mai poate spera nimic... Decît, cel mult, să devină o generație mancurtizată mimînd mentalități și comportamente străine...
În orice caz, această tînără generație românească se va defini prin felul în care va ști să răspundă provocărilor acestui sfîrșit de veac, de mileniu și de eon creștin...
Va opta pentru o soluție spirituală salvatoare sau va accepta lumea materială, diabolizată în care trăiește? Va părăsi țara și va constitui o veritabilă diaspora românească, sau va prefera un destin precar în propria țară, mîngîiat de o mare speranță de viitor?
Deocamdată nu putem ști decît un singur lucru cert: România este o țară cu un enorm potențial spiritual pe care clasa politică românească îl batjocorește... E un mare păcat, pe care s-ar putea să-l plătim cu toții foarte scump...”
Cezar Ivănescu, 1998 (text inedit)
„! numai pentru tine eu/ fără somn şi fără moarte/ din cea Ţară de Departe/ mă tot reîntorc mereu,/ tu tresari în somn visînd/ nu mă mai cunoşti pe mine/ care numai pentru tine/ sufăr morţi şi vieţi la rînd !”
RăspundețiȘtergereCezar Ivănescu
mihaela grancea:
RăspundețiȘtergere3 iulie 2018
Au gasit ceva nou de vanzare! Vin comisioanele grase…si nu numai ele. M-am tot gandit azi la multe. Si am ajuns sa imi repet, again and again, ca pentru aceasta teribila criza morala ne-au preparat sistemul comunist, dar si traditia hotiei. Pentru provocarea acestui dezastru, implicit demografic, s-au intalnit reziduurile mentalitare si capitalismul de cumetrie. Am fost impinsi spre periferia europeana. Sus si jos se manifesta aceleasi atitudini. Nu avem solidaritati specifice unei natiuni, nici macar pe cele ale unui popor. Mafiile au infestat totul, implict mediul academic. Si aici exista o prapastie sociala.
Politica, in Romania, se pare ca fac doar cei care vor sa posede puterea, sa faca bani fara masura. Ne vand. Au acest proiect inca din junete. Solutia: Mani pulite?
Nuami Dinescu
RăspundețiȘtergerePe mine m-a cutremurat moartea lui Calin. Pe voi nu? Viata ni se poate schimba intr o secunda, maine pot sa fiu eu in locul lui, cu aceeasi problema sau alta ori cineva drag voua, stiti cum e, nu ? cind speri ca oamenii sa te sprijine sa-l poti salva. Baiatul asta a murit cu zile si noi stam si ne vedem de viata, de plimbare... nu e viata cind se intimpla asa orori, nu e. Sa reusesti sa stringi banii si sa nu te primeasca nimeni pentru ca tafnosii cu ego pina la cer au facut ca la Colectiv, ca avem de toate, ne descurcam, cum latra Bodog, care latra si azi prin Parlament. Nu va mai intreb cum dormiti, ca va doare fix la bascheti. E inadmisibil sa stam asa nepasatori, sa ni se para normal sa ni se inchida usile in nas la spitalele de afara doar pentru ca unora li s a urcat la cap si se cred Dumnezei. Nu e bine. A iesit dna ministru de la sanatate si a zis ca statul nu a facut destul. asa, si? Calin a murit. Cu banii adunati pentru transplant. Striga Bodog azi la cineva sa nu mai minta ca avem protocoale semnate, bla bla bla...Calin a murit. Repetati-va asta si vedeti cum va simtiti....
Geo Galetaru
RăspundețiȘtergereCine are abilitatea legală de a da în judecată Parlamentul României (eventual, la o curte de justiție internațională), pentru că nu a respectat (nu a pus în aplicare) două decizii majore ale CCR? Este vorba despre decizia prin care reducerea numărului de parlamentari la 300 este declarată constituțională și despre cea care statuează că migrația aleșilor locali de la un partid la altul este neconstituțională. Reprezentanții coaliției PSD-ALDE, care invocă zilnic în Parlament deciziile CCR (evident, doar cele care le sunt convenabile!), sunt primii care nu le respectă!
"Preşedintele României a emis decretul de revocare din funcţia de procuror-şef al DNA. Aşadar, mandatul meu încetează începând de astăzi. Am fost procuror-şef al DNA timp de cinci ani şi tot ce am realizat sau nu am realizat am consemnat într-un raport care va fi făcut public în cel mai scurt timp şi care va putea fi studiat pe site-ul instituţiei noastre", a spus Kovesi, la începutul discursului.
RăspundețiȘtergere"Decretul de revocare emis de preşedintele României lasă un mare semn de întrebare"
"În ceea ce proveşte procedura de revocare, vă reamintesc că propunerea de revocarea nu a întrunit condiţiile prevăzute de lege. CSM a dat un aviz negativ. Am dovedit în faţa secţiei pentru procurori a CSM că motivele invocate de ministrul Justiţiei în propunere, o parte din ele sunt nereale, o parte din ele sunt neîntemeiate. Decretul de revocare emis de preşedintele României lasă un mare semn de întrebare. Va exista o subordonare discreţionară a procurorilor-şefi faţă de ministrul Justiţiei? Nu comentez decizia CCR. Însă, aş vrea să arăt că motivarea sugerează că procurorii ar putea fi, în viitor, subordonaţi ministrului Justiţiei. Şi de aceea cred că o clarificare rămâne în continuare necesară", a spus Kovesi.
Alexandru Petria
RăspundețiȘtergereNu merită să trăiești, nu merită nici să mori. Într-o țară ca România. Ca scriitor, ca gânditor, ca savant, ca om care a împins limitele excepționalului unde semenii n-au cum să ajungă. Într-o țară cu munți de mârlănie, în corul râgâielilor autosuficiente. Fără respect, fără politețe, cu aversiune la măreție și apetență pentru trădare. Și nu de azi, de ieri, să nu ne îmbătăm cu apă chioară. Nu-s întâmplări că Eminescu a murit cum a murit, iar Caragiale a preferat exilul.
Aici, dacă nu-ți este prețuită corect viața, îți este batjocorită și moartea. De nimurugi, de terchea-berchea, de lepădăturile agresive ale neantului.
O țară cu destin second-hand. Cu ura respirată în loc de aer. Cu refluxuri imprevizibile de isterie. Cu mentalitatea de slugă, proastă și gureșă, aproape generalizată.
Se spune că nu este ok să-ți vorbești urât țara. Dar ce să faci? Să minți? Și de ce/pentru ce să minți? Ca să-i încredințezi tocmai pe cei vinovați că sunt altfel decât sunt, să le gâdili ego-urile hidoase, ca să alimentezi și să permanentizezi o minciună ordinară? Nu am de ce să fiu complice, păstrând tăcerea. Dacă doare adevărul, n-am nicio vină.
Victor Rebengiuc:
RăspundețiȘtergereSemnaţi această iniţiativă, aplaudaţi-o şi semnaţi! O ţară fără penali poate să devină o ţară adevărată, minunată. Când n-o să mai aibă posibilitatea să fure legal, vom avea şi autostrăzi, şi şcoli, şi spitale. Câtă vreme ei ne fură, ne târâim.