Și ceva îngrozitor s-a întâmplat, la câteva ore.
Ceva care doare.
Mi-e peste putință să scriu.
Poate mâine. Poate într-o zi.
Tristă veste în familie.
Eli Gîlcescu
05/06/2017
Doar niște analize
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mariana Anghilina
RăspundețiȘtergereSâmbăta ai avut ultimul tău spectacol Octavian Bud și am fost acolo.
Dumnezeu sa te ajute și pe tine atât cât m-ai ajutat și tu pe mine in clipele mele grele. Multumesc pentru tot Bud Octavian
Isabela Gilcescu
RăspundețiȘtergereTavi, văr primar. Am crescut si ne am trait vietile la poluri opuse, el in Satu-Mare, eu in Bucuresti. Ne am regasit dupa multi ani pe FB, doar pentru scurta vreme, la poluri si mai indepartate, ca sa ne reamintim ca lumea e mica si sufletele mari. "Niciodata sa nu i uitam pe cei mai tristi ca noi"
Lui Octavian Bud in memoriam
RăspundețiȘtergereAdio Tavi
Ce sumbră şi amară sărbătoare,
Se tânguie-n oceane şi coralii,
O zi cu negru aprins în calendare
Ne părăseşte Tavi de Rusalii.
Şi parcă "Niciodată" nu a fost,
Un mai nefericit "Sfârşit de film"
"Cosaşul " nu mai știe al său rost
Şi strunele chitarei nu au ritm.
Nu ne-ai lansat măcar un "S.O.S"
La începutu-acestei triste veri,
Ai amintit în treacăt, fără sens,
"Plec imediat, nicăieri"
Cum oare să ne luminăm la față
Când tu acuma mergi să cânți în nori?
Cuvintele pe buze ne îngheață,
Iar "Frontu-i fără de învingători"
Adio Tavi, fie-ți drumul lin
Şi presărat cu praf de imortele,
Maestrul Păunescu ca-n destin,
Te-aşteaptă sus să dați concerte-n stele.
Cristi Velicu 05.06.2017
mi-aș fi dorit să îl cânte el. e ceva care m-a înrudit atât de înalt cu lumina încât mi-a fost teama sa spun
RăspundețiȘtergeredraga octavian bud
mereu ajung tarziului
tu erai oricum strălucitor și bun
tu erai oricum iubit și răsfățat
tu erai oricum talentat și unic
erai oricum în cântec și în destin
numai în moarte
nu
mai frate !
# arșița
de florian silisteanu
( tarziu , lui octavian bud)
arșița e doar atunci când e frig în Dumnezeu
arșița e ca icoana - plânge ea să nu plâng eu
arșița e o distanță care nu mai are casă
arșiță și mamei mele cât i-a fost tatei mireasă
arșiță e sorei mele care tace să împartă
arșiță un înger gata care -i orb din poartă-n poartă
arșița a fost cândva altă arșiță și ea
până să îi plece lumii până să o mânce cânii
arșița e dorul care mușcă dintr-un măr
arșiță ducând la gură setea apei dintr-un nor
arșiță e ploaia care pune lacrima la muncă
arșiță e cucul care cântă cucului în luncă
arșița e o zăpadă - vine de la Dumnezeu
nu e frigul arșiță
arșița e o icoană când nu plânge să plâng eu
(marti 6 iunie 2017
bucuresti , gara de nord
din brăila în drum spre satu mare)
Florin Silișteanu
Ne-nduplecații
RăspundețiȘtergereVă rog, nu mai muriți!, nu mai muriți!
În orice nouă zi--- o nouă veste
M-anunță că X, Y, Z nu este
Și c-a zburat spre lumi cu fericiți.
Vă rog, nu mai muriți!, nu mai muriți!,
Abia suport fiece evadare
Din ființarea veșnic trecătoare,
În care-ați fost de clipe osîndiți.
Vă rog, îngenuncheat, nu mai muriți!,
Se frînge-n trup un roi de clavecine
Și-aș plînge, dar e secetă în mine
Și-i har puțin în cei de Voi iubiți.
Vă rog, pentru Iisus, nu mai muriți!,
Știu că v-ați hotărît, fugind din toate,
Știu că nădejdea vă e doar la moarte
Și că v-ați stins, de oameni necăjiți.
Și, totuși, Vă implor, nu mai muriți!,
Irepetabilă-i toată făptura
Și nu mai am puteri să-ndur tortura
Plecării Voastre, crini îmbolnăviți
De-atîtea iaduri ce-nfloresc în noi
Și-n orice anotimp rodesc, să știți
Că nimeni sincer nu-i, de-aceea Voi
Ne-nduplecați rămîneți și muriți!
Traian Vasilcău