Pe un capăt al ziarului

urletul avea un gust ciudat de lumină
aruncată la țărm
eu eram o cifră înaltă cât o casă de nebuni care umbla
cu experiența apei rupte în minte
în timp ce totul devenise un lichid anost
curgea cu picioarele înainte
și numai lumea din lume
s-a transformat subit într-un câine dresat
să vagabondeze
pe un capăt mototolit al ziarului tu zâmbeai nebunește

(Daniel Dăian)