Ar fi avut noaptea prea îndurată
de nepăsarea celor mulți, chiar de răutatea celor care au trecut pe lângă ea și
s-au făcut că n-o văd, atinsă de somn, în stradă...
Ce ticălos așternut și-a
găsit, de cer acoperit, în voia pământului, să-i țină de cald sorții.
O știu toți. Maidaneza,
mereu în voile necuratului, scuturată în bătăi, mereu cerșind, mereu
slugărind, mereu...
Acum se lupta cu frigul. Oare îl mai simțea?
Când am dat de ea, mi se părea
pe altă lume, nicio tresărire. În mintea ei chinuită, numai învălmășeală,
întuneric
Maidaneza visa... poate în fața altui pahar de trăire. Muncea
pe ici-pe colo, iar nevoia de băutură era din ce în ce mai mare.
Un
echipaj de urgență a scăpat-o de frig... pentru o vreme
Despre această nefericită,
despre sărăcie și neliniști, despre o altfel de lume cu aversiunile ei față de
slăbiciunile omenești, deloc întâmplătoare, în curând
Eli Gîlcescu
2016-01-10
2016-01-10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu