Eu, daca eram gazda, n-as fi chemat niciun politician la inaugurarea Catedralei. Niciun bogat. Niciun smecher.
As fi luat oameni de la sapa si din fabrici. De pe santier, de la roaba si de la carat cu carca. De la maturat strazile si de la curatat toaletele. As fi luat si profesori, sigur ca da, dar nu directori de scoala. Intelectuali, dar nu sefi. Oameni simpli si oameni complicati, dar nu cei care - vremelnic - au ajuns sa se uite de sus la ceilalti.
Daca as fi fost gazda, as fi chemat oamenii cei mai lipsiti de speranta de pe Pamant, nu pe cei pe care norocul sau soarta i-a ajutat.
De ce?
Pentru ca - desi ma situez in afara credintei - eu cred ca asta e esenta crestinismului. Asta ne-a lasat Iisus. Mana intinsa spre ceilalti. Nu intepenita pe propriul portofel!
Stai, chiar a zis-o, nu? In Luca:
"Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi, că ei nu pot să-ți răsplătească, ci ți se va răsplăti la învierea drepților..."
Asta as fi facut de-as fi fost gazda.
Dar nu sunt. Sunt doar un om care se uita din afara, peste gard, la sarbatoarea Cezarilor.
A lor e lumea noastra, nu?
