Ritual de prevenire a stărilor de hipoglicemie și cădere

1. Prima lumină a zilei (dimineața)
Înainte să te ridici din pat, respiră adânc de 3 ori, vizualizând lumina soarelui pătrunzând încet în corp.
Întinde-te puțin, chiar dacă afară e gri; fiecare mușchi relaxat ajută sângele să circule mai bine.

2. Energie rapidă pentru corp
1–2 linguri de nuci sau migdale + o fructă mică (banana sau mărul) sau un cub de ciocolată neagră.
Senzorial: simte aroma, textura și gustul; corpul va absorbi mai repede energia când conștientizezi aportul.

3. Minute de respirație / pauză poetică
Înainte de a lucra la poezii, ia 5 minute să inspiri și să expiri ritmic:

4 secunde inspirație
4 secunde retenție ușoară
6 secunde expir
În acest timp, imaginează-ți cum energia intră în corp și îți umple „rezerva” pentru câteva ore.

4. Mic „ritual vizual”
Deschide o fereastră sau uită-te la un colț de natură, chiar dacă e gri.
Găsește un detaliu luminos: o frunză, o ramură, un fir de pajiște.
Acest mic punct vizual devine „ancla” ta, un reper de echilibru.

5. Hidratare și gustări la interval
Păstrează la îndemână o sticlă cu apă și un mic snack dulce sau bogat în proteine.
Corpul tău va anticipa și evita căderile dacă primește constant energie, nu doar când simți hipoglicemia.

6. În tandem cu soarele și luna
Dacă e zi gri, înlocuiește lumina vizuală cu lumina din imaginație: gândește-te la un soare cald care pătrunde prin tâmple și coloana vertebrală.
Dacă luna influențează emoțiile, notează în jurnal cum te simți: chiar și câteva cuvinte sunt suficiente pentru a recunoaște fluctuațiile.

 Eli-ra

Dezbatere de interes public

Adrian Daniel Gheorghe (facebook)

CSM, cand veti raspunde la următoarele intrebari, poate veți recăpăta respectul cetatenilor din banii cărora primiți salarii, din bani cărora ați facut scoala. Ei si-au facut treaba. Voi de 35 de ani nu prea!! Doar de curiozitate:

Câte plângeri penale a făcut CSM contra procurorilor și judecătorilor când corupții țării scăpau printre degete justiției? Când se prescriu sute de dosare unele după altele... nu era penal, nu?

Din curiozitate: Câte plângeri penale sunt depuse de CSM împotriva celor care au decis în justiție că minori de sub 10 ani și-au dat consimțământul la acte sexuale ca să nu fie incadrare la viol?

Dar pentru dosarele în care pe infracțiuni de mediu au scăpat curați ca lacrima oameni care au și recunoscut în instanță că au defrișat sute de hectare de păduri ?

Nica Iulia (facebook)

Multumim pentru aceste explicatii !Acum ramane sa mai si intelegem de ce, afirmatiile d-nei Gheorghiu, sunt interpretate ca fiind “instigare la ura”. Poate ar trebui depusa plangere penala impotriva unei mari parti a populatiei, pentru ca suntem multi, cei care ii impartasim punctul de vedere.

Vladimir Tismaneanu

Bravo, Iulia Motoc! Felicitări pentru această pozitie demnă si curajoasă. Esti persoana cea mai indrituită să spună ceea ce trebuie spus. Ca să fie cat se poate de clar, afirmatiile vicepremierei Oana Gheorghiu nu sunt "instigări la ură".

Iulia Motoc (facebook)

Pentru ca am fost judecător CEDO aproape zece ani, am datoria sa clarific anumite aspecte legate de libertatea de expresie a politicienilor, având in vedere ca toate cazurile pot ajunge potențial la CEDO

1) Jurisprudența constantă a Curții statuează că discursul politic constituie fundamentul unei societăți democratice.

2) Marja largă a criticii acceptabile: Politicienii, prin natura funcției lor publice, acceptă implicit să fie supuși unui nivel superior de scrutin și critică. Limitele criticii acceptabile sunt considerabil mai extinse în cazul figurilor publice decât în cazul cetățenilor privați.

3)Toleranța față de limbajul incisiv: Curtea a decis în mod repetat că exprimarea politică poate include termeni care „șochează, ofensează sau deranjează”. Un limbaj hiperbolic, polemic sau satiric, chiar și cel perceput ca fiind exagerat sau imoderat, beneficiază de protecția Articolului 10, cu condiția să nu degenereze în discurs ilicit.

4)Importanța dezbaterii de interes public: Protecția este maximă atunci când discursul vizează chestiuni de interes general, guvernanță, transparență sau potențiale conflicte de interese.

Delimitările și Limitele Admisibile:

Protecția excepțională nu este absolută. Restricțiile sunt justificate atunci când discursul depășește sfera dezbaterii democratice legitime și aduce atingere valorilor fundamentale ale Convenției:

Excluderea discursului instigator la ură (hate speech): Conform jurisprudenței (cazurile Féret și Le Pen), discursul care incită la ură rasială, discriminare, xenofobie nu se bucură de protecție. Aceste manifestări sunt considerate contrare principiilor democratice.

Oameni și oameni

Vasile Bănescu 

Abjecția, ca răul însuși, are multe chipuri.

Probabil unul dintre cele mai hidoase, recent relevat, e acela al denigrării și calomnierii celor ce au făcut și fac realul bine în spațiul public. Oameni excepționali care cunosc bucuria dăruirii și care se dăruiesc pe ei înșiși. Implicându-se, împlinindu-și datoria în primul rând din rațiuni morale și din dorința de a învinge, pentru alții, nu pentru ei, un sistem parazitat și parazitar, consumându-se, necapitulând în ciuda nesfârșitelor obstacole și descurajări tradițional românești. Crezând în bine până la capăt. O performanță mentală și morală.

A ataca public asemenea oameni rarisimi, acuzându-i de pe crestele plutocrației că nu sunt simultan asceți care trăiesc doar cu pâine și apă, spune tot ce mai era, tautologic, de spus despre demagogii demofiliei.

A lor e lumea noastră

Lucian Mindruta

Eu, daca eram gazda, n-as fi chemat niciun politician la inaugurarea Catedralei. Niciun bogat. Niciun smecher.

As fi luat oamenii cei mai nebagati in seama din Romania. As fi adus schiopii si orbii, bolnavii si batranii. Oamenii singuri si tristi. Oamenii care cersesc pe langa biserici. Oamenii care dramuiesc suta de lei.

As fi luat oameni de la sapa si din fabrici. De pe santier, de la roaba si de la carat cu carca. De la maturat strazile si de la curatat toaletele. As fi luat si profesori, sigur ca da, dar nu directori de scoala. Intelectuali, dar nu sefi. Oameni simpli si oameni complicati, dar nu cei care - vremelnic - au ajuns sa se uite de sus la ceilalti.

Daca as fi fost gazda, as fi chemat oamenii cei mai lipsiti de speranta de pe Pamant, nu pe cei pe care norocul sau soarta i-a ajutat.

De ce?

Pentru ca - desi ma situez in afara credintei - eu cred ca asta e esenta crestinismului. Asta ne-a lasat Iisus. Mana intinsa spre ceilalti. Nu intepenita pe propriul portofel!

Stai, chiar a zis-o, nu? In Luca:

"Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi, că ei nu pot să-ți răsplătească, ci ți se va răsplăti la învierea drepților..."

Asta as fi facut de-as fi fost gazda.

Dar nu sunt. Sunt doar un om care se uita din afara, peste gard, la sarbatoarea Cezarilor.

A lor e lumea noastra, nu?

Aquila non capit musca

 Liviu Mihaiu

nrodsoetpSm 1u5i9ul04m22 r725oct86424ec:mt3580tib125ago8 ma7 ·

Un reputat profesor universitar in drept cu studii in Franța și SUA și fost judecător european:

Valerius M. Ciuca despre ultima decizie a CCR.

"Apele se limpezesc, ușor, ușor...

Două zile – aceeași tăcere

Uneori, zilele se succed fără sens.
Alteori, aduc în tăcere ecoul unui adevăr vechi – acela că uitarea doare mai mult
decât zgomotul de pe strada mea și fiecare vibrație care trece prin ziduri
ca o amintire neîmpăcată.

Pe la poștă, în cutia de scrisori, se adună alte semne ale timpului:
avize pentru cei care nu mai sunt, scrisori care vin prea târziu,
mesaje fără adresant.

Între 12 și 13 octombrie, am simțit că trecutul bate din nou la poartă.
Cu o hârtie, cu o absență, cu o zguduire adâncă.
Scriu, poate, pentru a nu lăsa tăcerea să se stingă de tot.

Eli Gîlcescu

Nu mai țin socoteala zilelor bune de multă vreme

Nici a sărbătorilor.

Prea multă zarvă în orașul tihnit de odinioară.
Nu mai aud glasurile vesele ale copiilor, oamenii, la porți urmărindu-i.
Adevărata zarvă se isca din senin. Uneori, jucau mingea.

Rareori se opreau din joc. Doar când trecea vreo mașină.
Fără să se teamă și fără să pățească ceva.
Era o înțelegere mută între ei.

Apoi, spațiul dintre case s-a micșorat: ici-colo o vilișoară, un bloc.
S-au înmulțit și mașinile. Nu se mai fereau de copii.

Tot din senin, într-o dimineață, s-a scos piatra cubică. Fără să facem nimic.
Știind că gurile de canal erau nezidite, că lucrările erau vechi…
Au început lucrările de asfaltare.
Și marea orgie – un dans desfrânat, zgomotos.

Eli Gîlcescu
12 oct. 2025

Primul pas pentru recuperarea unei scrisori

În județul Ilfov, un bărbat a fost declarat mort de 20 de ani,
deși el este cât se poate de viu.

În Târgu Jiu, un bărbat, mort de 25 de ani și 5 luni,
a primit un aviz și un re-aviz să se prezinte cu actul de identitate
pentru a ridica o Scrisoare internă neprioritară.

Ce i se pregătește?
O altă deportare? Un alt Bărăgan?

Pare o lovitură ciudată, aproape metafizică — o scrisoare venită „din sistem”, dar și „din altă lume”. Doar urma scrisorii, nu scrisoarea însăși. Avizul, re-avizul… două hârtii care anunță o absență, o întârziere fără sfârșit.
E ca o chemare de dincolo, o confuzie administrativă a morții.
Un simbol al unei țări care nu știe cine mai trăiește, cine a plecat, cine a rămas să poarte rușinea și amintirea.

Am urmărit poștașul. E cel care mi-a lăsat cele două avize.

Nici el nu mai e cel de odinioară.

Eli Gîlcescu

13 oct. 2025

Halucinant

În județul Ilfov, un bărbat a fost declarat mort de 20 de ani, deși el este cât se poate de viu.

În Târgu Jiu, un bărbat, mort de 25 ani, a primit un aviz și un re-aviz să se prezinte cu actul de identitate pentru a ridica o Scrisoare internă neprioritară. Ce i se pregătește? O altă deportare? Un alt Bărăgan?

Pare o lovitură ciudată, aproape metafizică — o scrisoare venită „din sistem”, dar și „din altă lume”. Doar urma scrisorii, nu scrisoarea însăși. Avizul, re-avizul… două hârtii care anunță o absență, o întârziere fără sfârșit.

E ca o chemare de dincolo, o confuzie administrativă a morții.
Un simbol al unei țări care nu știe cine mai trăiește, cine a plecat, cine a rămas să poarte rușinea și amintirea.

Eli Gîlcescu
13 oct. 2025