Angelica Alexe

Ai depus 100 de lei la bancă și crezi că stau cuminți într-un seif, cu un bilețel pe care scrie „ai lui Gigel”. Așa vedem în filme: sertare pline, bani sigilați.

Realitatea? Nu există niciun sertar cu numele tău. Banca păstrează doar o feliuță din acei bani, pentru că BNR o obligă să aibă o rezervă. Restul îi scoate la plimbare.

Și așa începe spectacolul.

Un client cere credit. Primește bani pe card, nu bancnote. Cu ei cumpără o casă. Vânzătorul îi încasează tot digital și îi depune înapoi.

Banca prinde mingea din zbor și îi aruncă mai departe, altui client.

E ca la un joc de cărți: o singură carte se plimbă din mână în mână, dar toți au impresia că au set complet.

Așa se face că dintr-o sută de lei reali apar sute de lei virtuali, care sar din cont în cont. Cash? Doar o fantomă.

Și acum vine partea amuzantă: dacă ne-am prezenta toți mâine la ghișeu să cerem bancnotele, seiful ar rămâne gol după câțiva clienți. Și atunci auzi refrenul oficial: „obișnuiți-vă cu cardul”.

Normal! Pentru că banii tăi nu sunt în sertar, ci în calculator.