E dimineață și pare că ziua va fi însorită, misterioasă,
asemeni eleganței și
discreției, dar și a prezenței sale
în spațiul cultural,
luminând, îndrăznind, armonizând!
Dar nu. A fost frig. Și
frigul se înfrupta din mine mai primejdios decât o fiară.
Cui să cer daune? Deșteptându-mă într-un timp
indefinit,
picioarele mi s-au muiat.
Un om prea cuminte pentru aceste vremuri s-a oprit la 52.
Doamne, iart-o! Și
pe noi!
Eli Gîlcescu
Despre Moartea ei nu e ușor de scris, nici să o fac cu jumătate de măsură, îngrămădind cuvinte între ghilimele. Oricât de greu îmi vine, știu că m-a purtat în aceste zile în cele mai întunecoase, interminabile tuneluri. Și totuși, și totuși...
RăspundețiȘtergereExistă frumusețe la capătul tunelului?
Poate vom merge mai departe, iar în pacea de dincolo, adevărul ne va aminti nu numai ce s-a întâmplat, dar mai ales ce nu s-a întâmplat. Cât am fost de neatenți la tresăririle ei, la necuvinte; până și respiratul ei era poate un fapt izbitor. Locul ei, marea sa operă.
Ce zile! Undeva planetele s-au îmbrățișat. Pe pământ, oamenii plâng. Se simt tot mai strâmtorați. Și cărțile, azi, mai negre și lașe, cu un iz stătut de îmbălsămat, mi-au scăpat printre degete, fără să port haina de înmormântare...
Pentru că moartea ei e umilire și impotență. E blestem.
Am cunoscut-o în spațiul generos al Bibliotecii Județene Christian Tell din Târgu Jiu.
RăspundețiȘtergereDelicată și dedicată actului cultural. A lăsat un gol imens.
Și acest tablou emoțional intens. Nici nu se putea altfel.
Îl privesc ca un dar. Un dar frumos.
Odihnește în pace, Olimpia Bratu!