Este lumea care ne rămâne nouă, celor care acceptăm tot ce a fost inacceptabil pentru Doina Cornea. O lume de care ne plângem, dar pe care o merităm.
Pe Doina Cornea, n-am meritat-o. Nu pe ea trebuie s-o plângem azi, ci pe noi.
Dorin Tudoran
https://www.dorintudoran.com/n-am-meritat-o-pe-doina-cornea/
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2018/05/04/dorin-tudoran-n-am-meritat-o-pe-doina-cornea/
Gabriel Liiceanu: „Ne-am fi așteptat ca, după 1989, să i se ridice Doinei Cornea o statuie a recunoștinței noastre, una care să apere puținele legende ale rezistenței şi bruma de demnitate dobândită prin numele celor câțiva care, în singurătatea curajului lor, au îndulcit batjocura şi umilinţa la care ne condamnase regimul lui Ceaușescu. Și, totuși, nu Doinei Cornea i-am pus flori zilnic în poarta casei ei, unde fusese bătută de oamenii Securităţii. Nici nu ne-am dus să-i cerem iertare pentru tăcerea noastră de-atunci şi pentru singurătatea ei, şi nici să-i mulţumim pentru graţia cu care ar fi fost gata să se despartă de viaţă pentru a spăla ruşinea noastră, a celor dispuşi să îndure la nesfârşit şi orice. (…) Am văzut pentru prima oară chipul Doinei Cornea după 1990 în stop-cadrul care încheia o peliculă filmată clandestin în România anului 1988. Proiectat pe ecranele televiziunilor europene, chipul acela, răscolitor de senin, ne-a adus în conştiinţa Europei ca pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Răul cu prețul vieții. (…) Cultul eroilor nu-l au decât oamenii unui popor care pot recunoaşte ca superior ceea ce le este cu-adevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cât sunt vii, preferăm să le împrumutăm urâţenia noastră decât să imităm frumuseţea lor. (…) Doina Cornea, în schimb, n-a mai existat pentru noi de peste două decenii. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit.”. (Contributors.ro)
RăspundețiȘtergerePăcătoase vremuri! De oameni nu mai vorbim!
RăspundețiȘtergerehttps://www.europalibera.org/a/1892327.html
Dorin Tudoran
RăspundețiȘtergereEminescu nu a câștigat polemicile pe care le-a purtat pentru că ar fi avut mereu dreptate. Pe unele le-a câștigat pentru că scria mai bine decât adversarii săi.
Titu Maiorescu nu a câștigat polemicile pe care le-a purtat pentru că ar fi avut mereu dreptate. Pe unele le-a câștigat pentru că scria mai bine decât adversarii săi.
Pe când eram student, unul din profesorii noștri cei mai îndrăgiți, Al. Piru, s-a aflat angajat în două polemici cu doi critici și istorici literari – G.C.N. și T.V. Nu le-a câștigat fiindcă a avut neapărat dreptate.
Dorin Tudoran
RăspundețiȘtergereS-a spus, pe bună dreptate, că există trei categorii de oameni: cei care fac lucrurile să se întâmple, cei care asistă la cum se întâmplă lucrurile și cei care se întreabă ce s-a întâmplat.
Mai există o categorie – chibiții. Știu totul despre toate lucrurile. N-au pus niciodată vreun lucru în mișcare, dar se întreabă inchizitorial de ce lucrurile nu se întâmplă sau nu s-au întâmplat cum vor ei.
Printre chibiți, pare să existe și o subcategorie – subvenționații. Uneori, este greu să descifrezi de cine sunt subvenționați. De propria, generoasa lor imbecilitate sau de generozitatea altora.