Sistemul de învăţământ comunist avea un ciclu primar, unul gimnazial, două trepte, a căror picare echivala cu o reorientare a celor slabi către şcoli profesionale, un BAC (ceva mai puţin important în logica acelor vremuri) şi o admitere deosebit de dură la facultate. Existau ceva studii postuniversitare, dar erau puţine şi, în general, fără mare importanţă.
Doctoratul era aproape un vis. Trebuia să-ţi aloci cel puţin 6-8 ani şi să treci prin furcile caudine ale coordonatorului şi ale diverselor comisii. Uneori se ajungea la argumente penibile de genul „unde-ai mai auzit dumneata să se termine un doctorat mai devreme de cinci ani?”
Elevul român e un golan care-şi jigneşte profesorii şi care, dacă e luat mai tare, vine cu tata sau mama şi ameninţă profesorul cu procese interminabile. Elevul român iese din şcoală analfabet, din liceu la fel, iar facultatea a ajuns aproape un drept. Studiile postuniversitare(aşa-zisul master) sunt în realitate nişte glume.
Însă, ca o îngemănare a picajului absolut, doctoratul se ia precum o diplomă de studiu. Urmezi un program de studiu şi te faci doctor!
Elevul român bun, teoretic, poate ajunge la 28 de ani profesor universitar cu conducere de doctorat. Orice om cu picioarele pe pământ, se gândeşte că un conducător de doctorat de numai 28 de ani e cel puţin geniu. Nicidecum, conducătorul nostru de doctorat, de cele mai multe ori e un neghiob, care n-are habar de mai nimic. Citindu-i teza de doctorat, dacă nu te prăpădeşti de râs, ajungi să apreciezi că există uneori chiar şi o pagină fără greşeli gramaticale.
Sistemul de învăţământ comunist avea un ciclu primar, unul gimnazial,
RăspundețiȘtergeredouă trepte, a căror picare echivala cu o reorientare a celor slabi
către şcoli profesionale, un BAC (ceva mai puţin important în logica
acelor vremuri) şi o admitere deosebit de dură la facultate.
Existau ceva studii postuniversitare, dar erau puţine şi, în general,
fără mare importanţă.
Doctoratul era aproape un vis. Trebuia să-ţi aloci cel puţin 6-8 ani
şi să treci prin furcile caudine ale coordonatorului şi ale diverselor
comisii. Uneori se ajungea la argumente penibile de genul „unde-ai mai
auzit dumneata să se termine un doctorat mai devreme de cinci ani?”
Dan Diaconu
Elevul român e un golan care-şi jigneşte profesorii şi care, dacă e
RăspundețiȘtergereluat mai tare, vine cu tata sau mama şi ameninţă profesorul cu procese
interminabile. Elevul român iese din şcoală analfabet, din liceu la fel, iar
facultatea a ajuns aproape un drept. Studiile postuniversitare(aşa-zisul master) sunt în realitate nişte glume.
Însă, ca o îngemănare a picajului absolut, doctoratul se ia precum o
diplomă de studiu. Urmezi un program de studiu şi te faci doctor!
Elevul român bun, teoretic, poate ajunge la 28 de ani profesor
universitar cu conducere de doctorat. Orice om cu picioarele pe
pământ, se gândeşte că un conducător de doctorat de numai 28 de ani e
cel puţin geniu. Nicidecum, conducătorul nostru de doctorat, de cele
mai multe ori e un neghiob, care n-are habar de mai nimic. Citindu-i
teza de doctorat, dacă nu te prăpădeşti de râs, ajungi să apreciezi că
există uneori chiar şi o pagină fără greşeli gramaticale.
Dan Diaconu