Când Maria Callas a murit, soția fostului ei iubit, Giuseppe Di Stefano, a rostit o frază care încă îți dă fiori pe șira spinării:
„Maria nu și-a luat viața... pur și simplu a încetat să mai trăiască.”
Ea a numit-o o „sinucidere albă”: acea estompare lentă a sufletului, când trupul continuă, dar voința de a trăi a dispărut.
Și să te gândești că Maria fusese o femeie capabilă să umple teatre întregi cu puterea vocii sale.
Dar într-o zi, acea lumină pe care o purta înăuntru a început să se estompeze.
S-a îndrăgostit de Aristotel Onassis - intens, fără limite, aproape orbește.
A părăsit un soț care a iubit-o cu adevărat.
Onassis și-a părăsit și soția.
Două căsnicii destrămate în numele unei pasiuni care promitea prea mult.
Dar pasiunea se stinge repede.
În curând a început să se distanțeze, să o disprețuiască în public, să redeschidă răni care datează din copilăria sa.
Și apoi a venit cea mai grea lovitură:
El a presat-o să întrerupă sarcina la 43 de ani.
Ea nu voia... dar frica de a pierde copilul era mai puternică.
Și în schimb, Onassis i-a oferit un șal luxos de blană.
Un cadou unde ar fi trebuit să fie confort.
Un obiect unde ar fi trebuit să fie iubire.
Ceva mai târziu, Onassis a abandonat-o complet.
Și s-a căsătorit cu Jacqueline Kennedy.
Pentru Maria, aceasta a fost o cădere din care nu a mai existat întoarcere.
Vocea ei - darul ei, lumea ei - a început să se dărâme.
Nu a mai cântat niciodată așa cum o făcea înainte.
Mai târziu, s-a apropiat de cuplul Di Stefano.
Giuseppe a susținut-o, a încercat să o ajute să-și reconstruiască viața; soția lui a tratat-o ca pe o prietenă.
Până când Maria a depășit o linie și a trădat acea încredere.
A sosit o scrisoare - dureroasă, vulnerabilă - întrebând de ce.
Maria nu a răspuns niciodată.
Cu timpul, și Giuseppe s-a îndepărtat.
Nu din ură, ci pentru că nu a fost niciodată cu adevărat îndrăgostit.
Și astfel, Maria Callas – admirată, celebrată, înconjurată de lux –
a sfârșit singură.
Cu bijuterii, rochii și blănuri care nu oferă căldură în nopțile lungi.
Cu bogății care nu pot cânta.
Vocea ei – sufletul ei – a fost redusă la tăcere pentru totdeauna.
