În detaliile ieșite la iveală cu ocazia anchetei privind curățenia de primăvară din Pantelimon, m-a lovit o sintagmă Tv – toți știau. Una dintre doctorițele implicate este poreclită Doamna cu Coasa. Cum de o porecliseră așa? Fiindcă știau. Cadre medicale și pacienți știau.
Chiar și eu știam. Cunoștința mea internată la Fundeni a auzit cadrele medicale discutând că nu-i vor mai da ceva, nu știu ce, ceva vital. I-a spus soției că s-a terminat fiindcă nu i-l mai dau. A mai dus-o două sau trei zile. Știam și eu, deci. Care or fi criteriile care despart viața de moarte? Starea pacientului? Știu ei ce are de gând Dumnezeu? Sau poate o corelare pecuniară între starea pacientului și valoarea acestuia
.........................................................................................................................................................
Vă mai întreb ceva. Ați citit despre cazuri declarate pierdute, aflate în comă, care și-au revenit după foarte mulți ani? Ați auzit despre vreunul singur în România?
Cred că este unul din blestemele care apasă asupra României. Faptul că am știut totdeauna, faptul că știm și acum, toți știm. Simulăm mirarea, consternarea, greața, dar știm. Și nu mă refer doar la porcăriile ultimilor 35 de ani. Mă refer la tot ce s-a întâmplat în ultimii 80 de ani. Unii dintre cei mirați, consternați, îngrețoșați au fost/sunt complici. Există o limită a cunoașterii, a faptului că știi, care te disculpă?
Cristian Teodorescu
RăspundețiȘtergere·
După azilele groazei, Spitalul Morții. Două doctorițe de la ATI arestate. Una dintre ele era poreclită Doamna cu Coasa. Se pare că cele două ar avea la activ 20 de decese prin manipularea tratamentului. O asistentă și o doctoriță din Spitalul morții care au sesizat conducerea spitalului au fost date afară ca să se acopere crimele comise de cele două doctorițe. Azi a demisionat managerul spitalului. Ieri o tipă care conduce ATI-ul acestui spital se rățoia la reporteri că defăimează activitatea medicilor de acolo. Ca o ironie sinistră spitalul poartă numele Sfîntului Pantelimon.
Carmen Dumitrescu
RăspundețiȘtergereNu mai sunt om după ce am citit referatul procurorilor în cazul „doamnei cu coasa" de la Sfântul Pantelimon. Nu mai sunt, punct! Mi-a luat câteva ore să mă pot recalibra ca să am puterea să scriu câteva rânduri despre asta.
Știam că sistemul medical din România e un teren fertil pentru escroci, care plătesc pe toată lumea ca să le facă imagine sau, după caz, să tacă. Știam că sistemul medical din România oferă un spațiu vast de joacă impostorilor. Știam că e tot mai greu să găsești în sistemul ăsta oameni buni cu adevărat. Și nu mă refer doar la profesionalism. Că eu mereu am crezut că un om bun, în sens moral, e întotdeauna și bun în meseria lui.
Dar să citesc despre niște ființe care, cu Dumnezeu în gură, decid care vieți sunt „de lăsat", să citesc despre organizarea efectivă a unor crime cu sânge rece de dragul eficienței în secție... Greu de pătruns în mintea unor astfel de persoane. Cu atât mai mult cu cât în discuțiile de după începerea anchetei, femeile astea nu discutau cu terți despre cât de rău le pare pentru ce au făcut, ci despre cât de multă pușcărie ar putea face...
Nu știu... Poate am mai văzut documentare despre situații întrucâtva similare, poate am citit cărți, dar în realitatea de lângă mine n-am crezut că e posibil așa ceva.
Găsiți aici cele mai importante aspecte pe care le-am sintetizat eu din referatul procurorilor cu privire la acest caz îngrozitor de la cap la coadă.
Și, nu știu, lăsați orice speranță! Pe bune!
Cristian Tudor Popescu
RăspundețiȘtergereCele întâmplate la spitalul Sf. Pantelimon din capitală sunt o lovitură psihologică cruntă pentru breasla medicală din România. Acum nu mai e vorba de și așa mult prea multele cazuri de malpraxis, în cauză este uciderea cu intenție a pacienților de către medici. Dacă Justiția le va găsi vinovate pe cele două doctorițe, atunci apare o întrebare grea: ce anume le-a determinat să facă așa ceva?
M-am interesat: nu câștigă bani în plus în funcție de „rulajul” morți-vii în secțiile ATI. Nu sunt felicitate și promovate pentru că fac economii la noradrenalină. Atunci?
Răspunsul cred că se află în spatele cuvântului „eficientizare”. Au decis doamnele doctor, la un spital de stat, că bolnavii în stare gravă nu e eficient pentru societate să mai fie ținuți în viață. Prin urmare, le-au redus de zeci de ori dozele de „Nora”, ceea ce i-a omorât rapid și în număr considerabil. N-au menționat operațiunea în fișele medicale, cifrele rămânând doar în memoria injectomatelor, unde le-au găsit procurorii – Doamnele cu Coasa erau perfect conștiente de ilegalitatea ucigașă pe care o comiteau. Dar, „eficientizau”...
Nu altfel au procedat doctori ai celui de-al treilea Reich. Începând din 1939, naziștii în halat alb au hotărât că pacienții cu boli cronice handicapante și cu afecțiuni psihice „nu are rost, este inutil să mai trăiască”. Acțiunea a avut inițial și un titlu oficial, „Aktion T-4”. Mai întâi, pacienților etichetați li se reducea tratamentul, până la suprimare. Apoi, s-a decis pe față cine trebuie să moară, cei selectați fiind injectați letal sau gazați. Peste 200.000 de bolnavi au fost exterminați astfel, înainte ca, în fața creșterii valului de critici publice, Hitler să ordone oprirea programului de „eficientizare” a populației Germaniei și Austriei. Lichidarea „Ballastexistenzen” a continuat însă, în secret, până la căderea regimului nazist.
Mă gândesc că Doamnele cu Coasa simțeau probabil o plăcere specială în a trimite la moarte oameni aflați la cheremul lor, mult mai intensă decât în a-i ține în viață...
Luminița Aldea
RăspundețiȘtergereLa Spitalul Sfântul Pantelimon - ce crudă ironie, că patronul spiritual al spitalului este un sfânt ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor, un doctor fără de arginți! - două doctorițe tinere au hotărât cu de la sine putere cine moare și cine trăiește. „Doamna cu coasă” i se spunea unei doctorițe, care nu făcea un semn ca împărații din Roma antică cu degetul în jos, prin care condamnau la moarte luptătorul din arenă, ci spunea cinic, rece și impersonal: „E de lăsat”... și micșora doza de medicament care ținea bolnavul în viață.
Faptul că deja avea numele de doamna cu coasa denotă că toți știau ce face ea.
Și după ce decideau cine moare și cine trăiește, doctorițele se duceau acasă. Erau tandre cu soții lor și blânde cu copiii lor.
Cred că ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Sfântul Pantelimon din București este cea mai grea lovitură și cea mai neagră pată pe sistemul medical românesc, mai rău decât incendiile din spitale, mai rău decât Alexandra lăsată să moară în maternitatea din Botoșani, mai rău decât femeia lăsată să nască pe trotuar. Acelea au fost neglijențe, nepăsare, ignorarea sarcinilor de serviciu. Dar la Sfântul Pantelimon e mult mai mult. Doi medici și-au luat rol de demiurg, pentru niște bolnavi chinuiți. Au decis ei să taie firul vieții.
Nu știu cum, când și cât timp ne va lua să mai avem încredere în sistemul medical românesc. Oricine se va interna, se va întreba cu groază: „Dacă vor zice că sunt de lăsat? Dacă și în spitalul acesta sunt doamne cu coasa?”