Victoria lui Nimeni (Nemo)

Vasile Bănescu 

... una zdrobitoare asupra firescului și insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviințe și a bunului-simț, toate caricaturizate și evacuate din mentalul colectiv al masei isteric (tele)spectatoare.

O masă în stare de ebrietate ideologică din care cultura reală, elementarele repere morale și însuși Sensul au fost izgonite de activismul șleampăt care huiduie realitatea, siluiește arta, face țăndări ierarhiile și cântă ridicol prohodul planetei căreia i-a crescut temporar temperatura, un simptom manifestat recurent în istoria ei cosmică.

Nemo/ Nimeni. Nu întâmplător, ci expresiv în context.

„Codul” unei uși desenate pe un zid. Destinația oricărei sminteli ideologice.

Un chinuit imn înălțat non-binarității, fluidizării aberante a datului sexualității masculine și feminine, lichidării distincțiilor dintre chipurile binelui & răului și a distincției dintre Adevăr și minciuna numită deconstructivist „post-adevăr”, dincolo de care nu începe vreo superioară libertate, ci doar curtea strâmtă a sordidului.

Relativizarea a tot ce ne onorează ca ființe raționale și ne salvează ca oameni failibili, dar unici ca persoane create pentru a trăi o veșnicie spre care trecem prin episodul morții. Nu doar o meschină viață în care să o facem lată, prostind-ne în fel și chip.

…

Actualitatea permanentă a uneia dintre cele mai profunde cărți despre cel care truchează realitatea și malformează grotesc ordinea naturală - Partea Diavolului, a lui Denis de Rougemont:

Răul secolului - depersonalizarea/ masificarea.

„Marea strategie a Diavolului în timpurile noastre nu se mai sinchiseşte de individ, pentru că acesta a dispărut, ci de mase. Diavolul lucrează en gros.

Kierkegaard a înţeles mai bine decât oricine şi înaintea tuturor principiul diabolic care creează masele:

fuga de propria persoană, dorința de a nu mai fi răspunzător, deci vinovat, şi de a deveni deodată participant la puterea divinizată a Anonimului.

Or, Anonimul are multe şanse de a fi cel căruia îi place să spună:

Eu sunt Nimeni...

Mulţimea este locul de întâlnire al oamenilor care fug de ei înşişi, de ei şi de vocaţiile lor.”

Suflete zbuciumate

Într-o zi neagră, o dumnică pe care istoria n-a uitat-o, care a lăsat în urmă și destule întrebări, autorul atâtor romane, nuvele și biografii de succes, atât de îndrăgit și de cunoscut, și-a pus capăt zilelor în locuința sa din Petrópolis, Brazilia, unde trăia în exil.Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultimele-ore-din-viata-lui-stefan-zweig-scriitorul-care-s-a-sinucis-impreuna-cu-tanara-lui-sotie/

În vila albă unde a trăit ani de liniște, aproape de bucuriile naturii, departe de prigoana nazistă, de care fugise încă din anii când Hitler preluase puterea și începuse ofensiva împotriva evreilor, doi soți au ales să treacă la cele veșnice: Stefan Zweig, scriitor notoriu, în vârstă de șaizeci de ani, alături de Lotte, soția lui cu treizeci și trei de ani mai tânără, sprijin de nădejde în destinul lui literar și în mai tot.

În duminica aceea, cei doi „doar s-au plimbat și au scris scrisori”, citim în volumul „Exilul imposibil. Stefan Zwig la sfârșitul lumii” de George Prochnik, publicat la Humanitas. Apoi s-au retras. Pentru totdeauna. Luni după-amiază, când, speriați, au îndrăznit să intre în dormitorul lor, servitoarea și soțul ei au descoperit două cadavre, așezate elegant în pat, unul lângă altul. Și mai mult epistole, la care scriseseră de zor în ultimele zile, când donaseră unele obiecte vestimentare și cărți prietenilor și bibliotecii din Petrópolis. Într-una dintre scrisori, cea mai cunoscută, Stefan Zweig, conservatorul educat la Viena și la Paris, umanistul care deplângea de ani buni declinul Europei, își schimbase locuința de nenumărate ori din cauza naziștilor și își risipise colecția de rarități în cele patru colțuri ale lumii, scria simplu: „Sunt epuizat de lungii ani în care am rătăcit fără să am un cămin. Îmi salut toți prietenii! Fie ca ei să aibă șansa de a vedea zorile după o noapte lungă! Eu, fiind prea nerăbdător, plec înainte.”

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/ultimele-ore-din-viata-lui-stefan-zweig-scriitorul-care-s-a-sinucis-impreuna-cu-tanara-lui-sotie/