... retorica „rațională“ și ineficace a „lumii libere“,
nu mă pot abține să alunec, stingherit, spre
pragul blasfemiei
și să
constat, deprimat, anvergura planetară a Răului,
„creativitatea“ lui inepuizabilă, autoritatea lui.
S-ar zice că „experimentul“ #Genezei a eșuat.
A simțit asta Demiurgul însuși cînd a decis să anuleze,
prin potop, totul.
Apoi, ne-a mai dat o șansă.
Iar „potopul“ s-a reorganizat singur... (Andrei Pleșu)
https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/situatiunea
Andrei Pleșu
RăspundețiȘtergereApuseanul e educat în așa fel încît știe ce „se face” și ce „nu se face”, ce se poate spune și ce nu, pînă la ce limită poate fi dusă „negustoria” diplomatică: insiști, dar nu bruschezi, reacționezi prompt, dar rămîi atent la traseul retoric al preopinentului, rămîi vertical, dar păstrezi convenția gesticulației acomodante. Răsăriteanul știe mai bine ce vrea decît ce se poate, fixează neabătut orizontul țintei, nu e obsedat de „coregrafia” dialogului transparent și convivial. Nu e prezent la masă ca să dezbată, ci ca să plece mulțumit. Nu caută concesii limpezitoare, pacificatoare, ci scurtături, radicalități și obiective inflexibile. Cu parteneri atît de diferiți, negocierea e o falsă negociere. E o scenografie de tipul „care pe care”. Cîștigă cel mai răstit, cel mai nărăvaș, cel mai neînduplecat...
https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/diplomatia-intre-reguli-si-scopuri
„Nu folosi un cuvânt de zece dolari atunci când un cuvânt de 25 de cenți este suficient”. Acest sfat îl primesc, în general scriitorii. Practic, dacă un discurs este prea complicat și se regăsesc în el cuvinte pompoase, oamenii se pierd.
RăspundețiȘtergereDacă ar fi, însă să analizăm fraze care au rămas celebre în istorie, avem să aflăm că acestea sunt simple, spuse într-o formă inteligibilă. În mod ironic, cele mai multe dintre acestea au fost concepute pe loc: (profesor-harvard)